What do you think?
Rate this book
Kurofune
188 pages, Kindle Edition
Published October 3, 2023
16 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
April 15, 2025
🚢🚢 Kurofune-nave barbare, nave negre. 🚢🚢
Un periplu prin istoria Japoniei, de la ierarhie, tradiții, obiceiuri, la cultură, port, o radiografie a Japoniei secolului al XIX-lea. O poveste despre adolescență, prietenie, sacrificiu, onoare, recunoștință.
Poate fi considerată prologul cărții Shogun-James Clavell, sunt convinsă că o să-și dorească Damian să descopere si mai mult despre Japonia.
O carte bună este cea din urma căreia ai învățat ceva, care te-a determinat după parcurgerea ei să aprofundezi un subiect/temă, te-a făcut să-ți pui întrebări.....
Ne aflam în anul 1852, în Madeira, o insulă a Portugaliei avându-l in prim plan pe Tiago, unul dintre personajele principale ale acestei cărti. Celălalt este Kentaro , un japonez tot în vârstă de cincisprezece ani ce și-a dezonorat tatăl, ascunzându-i acestuia faptul că maestrul său de sabie era creștin.
Un incident cu un deznodământ nefericit îl fac pe Tiago să fugă de la bordul navei Mississippi și să calce țărmul Japoniei, riscându-si viața deoarece se afla pe un teritoriu ce străinii nu erau primiți, pedeapsa era capitală.
Soarta îl aruncă între săbiile tânărului Kentaro, iar când să-l prezinte pe ostatic tatălui său, constată că familia i-a fost măcelărită de clanul Satsuma, iar sora furată.
Destinul îi aduce din nou împreună pentru a doua oară,iar Tiago îl ajută să scape pe Kentaro de 2 ronini-i -mercenari, iar pentru a-și arătă recunoștința, îl însoțește până în portul Nagasaki, de unde Tiago spera să reușească să se îmbarce spre Portugalia, iar Kentaro să-și salveze sora din brațele clanului rival.
Au călătorit mai bine de trei săptămâni împreună, au dat piept cu ronini, hoți, dar și cu intemperii precum cutremur, taifun.
Vă invit să descoperiți sfârșitul acestei cărți dacă v-am stârnit interesul.
❓️Știați că numele capitalei Japoniei, astăzi cunoscută sub numele de Tokio, între secolele XII- XIX s-a numit Edo?
După anul 1868, când împăratul Japoniei si-a mutat reședința acolo, orașul si-a schimbat denumirea din Edo în Tokio-însemnand Capitala de Est.
❓️Știați că vreme de 250 de ani Japonia interzisese și întrerupsese orice contact cu lumea exterioară?Portul din Nagasaki era singurul loc din întreaga Japonie unde occidentalilor le era permis să acosteze în anumite perioade din an?
Oare care a fost motivul interzicerii accesului străinilor în Japonia❓️
Un periplu prin istoria Japoniei, de la ierarhie, tradiții, obiceiuri, la cultură, port, o radiografie a Japoniei secolului al XIX-lea. O poveste despre adolescență, prietenie, sacrificiu, onoare, recunoștință.
Poate fi considerată prologul cărții Shogun-James Clavell, sunt convinsă că o să-și dorească Damian să descopere si mai mult despre Japonia.
O carte bună este cea din urma căreia ai învățat ceva, care te-a determinat după parcurgerea ei să aprofundezi un subiect/temă, te-a făcut să-ți pui întrebări.....
Ne aflam în anul 1852, în Madeira, o insulă a Portugaliei avându-l in prim plan pe Tiago, unul dintre personajele principale ale acestei cărti. Celălalt este Kentaro , un japonez tot în vârstă de cincisprezece ani ce și-a dezonorat tatăl, ascunzându-i acestuia faptul că maestrul său de sabie era creștin.
Un incident cu un deznodământ nefericit îl fac pe Tiago să fugă de la bordul navei Mississippi și să calce țărmul Japoniei, riscându-si viața deoarece se afla pe un teritoriu ce străinii nu erau primiți, pedeapsa era capitală.
Soarta îl aruncă între săbiile tânărului Kentaro, iar când să-l prezinte pe ostatic tatălui său, constată că familia i-a fost măcelărită de clanul Satsuma, iar sora furată.
Destinul îi aduce din nou împreună pentru a doua oară,iar Tiago îl ajută să scape pe Kentaro de 2 ronini-i -mercenari, iar pentru a-și arătă recunoștința, îl însoțește până în portul Nagasaki, de unde Tiago spera să reușească să se îmbarce spre Portugalia, iar Kentaro să-și salveze sora din brațele clanului rival.
Au călătorit mai bine de trei săptămâni împreună, au dat piept cu ronini, hoți, dar și cu intemperii precum cutremur, taifun.
Vă invit să descoperiți sfârșitul acestei cărți dacă v-am stârnit interesul.
❓️Știați că numele capitalei Japoniei, astăzi cunoscută sub numele de Tokio, între secolele XII- XIX s-a numit Edo?
După anul 1868, când împăratul Japoniei si-a mutat reședința acolo, orașul si-a schimbat denumirea din Edo în Tokio-însemnand Capitala de Est.
❓️Știați că vreme de 250 de ani Japonia interzisese și întrerupsese orice contact cu lumea exterioară?Portul din Nagasaki era singurul loc din întreaga Japonie unde occidentalilor le era permis să acosteze în anumite perioade din an?
Oare care a fost motivul interzicerii accesului străinilor în Japonia❓️
September 6, 2024
3.5�
Premetto che se lo avessi letto 12/13 anni fa probabilmente lo avrei ritenuto perfetto.
Ma, ora come ora, per l'intenzione che c'era di voler raccontare questa storia, doveva essere un libro più lungo.
Siamo nel 1853 in Giappone e seguiamo il lungo viaggio di Tiago e Kentaro da Edo (l'attuale Tokyo) a Nagasaki, attraversando boschi e "stazioni di posta" dove i due ragazzi faranno delle soste. Mi sarebbe davvero piaciuto gustarmi il viaggio con più calma, invece si passa, ad esempio, dalla stazione 13 alla 53, da un capitolo all'altro. Peccato, perché poteva essere bellissimo esplorare un po' di più il Giappone di quell'epoca.
Sono rimasta abbastanza scioccata dall'indifferenza di Kentaro dopo un tragico episodio che lo avrebbe dovuto segnare a vita, ma che invece ha sorvolato come se niente fosse. Va bene la questione del Samurai retto e corretto, ma così si esagera, soprattutto perché lo abbiamo visto soffrire per una certa cosa prima di questo evento, quindi non è una scusante.
Il pov è di Tiago con un capitolo, all'inizio, di Kentaro. Scelta sbagliata, per me, perché sono presenti alcune scene dove Kentaro parla con altri personaggi o semplici mormorii in giapponese che, ovviamente, Tiago non capisce e noi, di conseguenza, nemmeno. Qualche capitolo in più con il suo pov sarebbe stato decisamente meglio e più coinvolgente.
La scrittura è piuttosto frettolosa e ripetitiva, avrò letto la parola "serafico" più in questo libro che nella somma di tutti i libri che ho letto. A un certo punto mi è proprio venuto spontaneo esclamare: "Ma basta!" 🤣. Come anche la ripetitività delle scene: bosco, fiume, bagno e qualche dettaglio sulle stazioni.
Peccato davvero, perché mi aveva incuriosita molto 💔
Perfetto, invece, per bambini e ragazzi che hanno voglia di immergersi in questo ambiente storico attraverso gli occhi di questi due ragazzi coraggiosi �
"La terra tremò con violenza selvaggia, come se stesse cercando di scrollarsi di dosso ogni albero, animale o uomo che avesse avuto l'ardire di crescere e prosperare sulle sue spalle."
Premetto che se lo avessi letto 12/13 anni fa probabilmente lo avrei ritenuto perfetto.
Ma, ora come ora, per l'intenzione che c'era di voler raccontare questa storia, doveva essere un libro più lungo.
Siamo nel 1853 in Giappone e seguiamo il lungo viaggio di Tiago e Kentaro da Edo (l'attuale Tokyo) a Nagasaki, attraversando boschi e "stazioni di posta" dove i due ragazzi faranno delle soste. Mi sarebbe davvero piaciuto gustarmi il viaggio con più calma, invece si passa, ad esempio, dalla stazione 13 alla 53, da un capitolo all'altro. Peccato, perché poteva essere bellissimo esplorare un po' di più il Giappone di quell'epoca.
Sono rimasta abbastanza scioccata dall'indifferenza di Kentaro dopo un tragico episodio che lo avrebbe dovuto segnare a vita, ma che invece ha sorvolato come se niente fosse. Va bene la questione del Samurai retto e corretto, ma così si esagera, soprattutto perché lo abbiamo visto soffrire per una certa cosa prima di questo evento, quindi non è una scusante.
Il pov è di Tiago con un capitolo, all'inizio, di Kentaro. Scelta sbagliata, per me, perché sono presenti alcune scene dove Kentaro parla con altri personaggi o semplici mormorii in giapponese che, ovviamente, Tiago non capisce e noi, di conseguenza, nemmeno. Qualche capitolo in più con il suo pov sarebbe stato decisamente meglio e più coinvolgente.
La scrittura è piuttosto frettolosa e ripetitiva, avrò letto la parola "serafico" più in questo libro che nella somma di tutti i libri che ho letto. A un certo punto mi è proprio venuto spontaneo esclamare: "Ma basta!" 🤣. Come anche la ripetitività delle scene: bosco, fiume, bagno e qualche dettaglio sulle stazioni.
Peccato davvero, perché mi aveva incuriosita molto 💔
Perfetto, invece, per bambini e ragazzi che hanno voglia di immergersi in questo ambiente storico attraverso gli occhi di questi due ragazzi coraggiosi �
April 2, 2025
„Kurofune. Navele străine� este un roman absolut încântător care acaparează atenția în egală măsură a copiilor cât și a adulților. Scris într-o conotație istorică romanul debordează de subiecte cum ar fi loialitatea, familia și tot ceea ce implică, prietenia și maturitatea. Tot ce am găsit printre pagini a fost o călătorie către cunoaștere dar și una spre o descoperire de sine; a propriilor vise și aspirații, a dorințelor lăsate să nutrească curiozitate și a greutăților ce călesc mintea și trupul. Eroul cărții a demonstrat determinare dar și curaj atunci când a gustat mai puternic vârsta adultă chiar dacă� totul a fost pe muchie de sabie, chiar dacă salvarea nu a venit ca o necesitate ci ca o datorie față de cineva care a crezut în el. Chiar dacă împrejurările au fost vitrege iar bucuria de scurtă durată. Tot sacrificiul s-a meritat, Tiago nu doar că a depășit frica și constrângerile ci a descoperit că are în sânge aventura, nevoia de a dobândi cunoștințe diverse și de a-și lărgi orizonturile, chiar dacă asta ar însemna să rămână în Japonia, un loc în care un barbar este văzut ca un intrus și exilat. El însă a primit acea șansă de a vedea acea cultură și frumusețe a locurilor fără impediment, însă nu după multe încercări și isprave. Cum s-a depănat acest fir al poveștii vă îndemn să aflați singuri, un lucru pot să spun � această carte mi s-a cuibărit în suflet datorită înțelesurilor acesteia, a subiectelor abordate și a multor lecții pline de sensuri și profunzimi. O lectură de-a dreptul incitantă atât pentru copii cât și pentru adulți, recomand cu drag!
link blog:
link blog:
March 11, 2024
Mi sono interessata subito a questo libro quando ne è stata annunciata l'uscita, non solo per l'ambientazione giapponese, ma per l'esatto periodo che viene raccontato: l'arrivo delle navi nere del commodoro Perry. Quando lo studiai, all'università, mi colpì molto ed ero molto curiosa di come questo evento sarebbe stato trattato in un libro per ragazzi con un punto di vista anche di un occidentale.
Purtroppo questo si è rivelato più un dettaglio, la scusa per far arrivare il protagonista in Giappone e di alcuni altri elementi, e questo mi è dispiaciuto... ma il libro mi è piaciuto comunque!
È molto breve, dinamico e adatto sicuramente al target delle scuole medie, quindi ci sta anche che alcuni passaggi siano più svelti di altri, ma allo stesso tempo emergono bene i caratteri dei due personaggi, Tiago e Kentaro, le loro ambizioni e il loro legame.
Purtroppo questo si è rivelato più un dettaglio, la scusa per far arrivare il protagonista in Giappone e di alcuni altri elementi, e questo mi è dispiaciuto... ma il libro mi è piaciuto comunque!
È molto breve, dinamico e adatto sicuramente al target delle scuole medie, quindi ci sta anche che alcuni passaggi siano più svelti di altri, ma allo stesso tempo emergono bene i caratteri dei due personaggi, Tiago e Kentaro, le loro ambizioni e il loro legame.
February 9, 2024
L' inizio del libro è troppo frettoloso, mi sembra evidente che l'autrice fosse interessata a parlare dell' ambientazione giapponese, che ho trovato molto più concreta di Madeira. D'altronde, nella postfazione si capisce che l'autrice è appassionata di quel periodo storico giapponese da tempo. Romanzo di avventura e di formazione con ambientazione storica credibile, adatto ad un pubblico di 12/13enni. Nota di merito per la copertina.
January 2, 2024
diciamo che se lo avessi letto cinque anni fa sarebbe stato perfetto. era un po' da piccoli, ma rimane che non è male
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
Can't find what you're looking for?
Get help and learn more about the design.