What do you think?
Rate this book
الدهشة الفلسفية
يريد هذا الكتابُ لنفسه أن يكون مدخلاً إلى مفكري الماضي العظام، أولئك الذين اجتهدوا، كلّ على طريقته، في توضيح مشكلات شرطنا التي لا تنقضي، وفهمها والانخراط فيها ومحبّتها. لأنّه من دون هذه المشكلات، التي كثيراً ما نميل إلى نسيانها أو إنكارها، لن نكون بشراً: لن نحوز لا إمكانية ولا واجب أن نكون كائناتٍ حرّة ومسؤولة. أن نحوز تلك الإمكانية وذاك الواجب، هوذا ما نكتشفه أمثل اكتشافٍ، على امتداد الأشكال المختلفة للدهشة الفلسفية.
498 pages, Unknown Binding
First published January 1, 1993
118 people are currently reading
1,029 people want to read
About the author
Jeanne Hersch
36books18followersJeanne Hersch (Geneva, 13 July 1910 � Geneva, 5 June 2000) was a Swiss philosopher of Polish origin, whose works dealt with the concept of freedom.
She studied under the existentialist Karl Jaspers in Germany in the early 1930s. In 1956, she was appointed to a professorship at the University of Geneva, one of the first women to hold such a post at a Swiss university, holding the post until 1977. From 1966 to 1968 she headed the philosophy division of UNESCO, and was a member of its executive commission from 1970 to 1972.
She studied under the existentialist Karl Jaspers in Germany in the early 1930s. In 1956, she was appointed to a professorship at the University of Geneva, one of the first women to hold such a post at a Swiss university, holding the post until 1977. From 1966 to 1968 she headed the philosophy division of UNESCO, and was a member of its executive commission from 1970 to 1972.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 38 reviews
September 5, 2023
Există două moduri de a prezenta istoria filosofiei. Cel mai răspîndit vede o continuitate între filosofi. B provine din A, Kant „provine� din Hume, Heidegger „provine� din Husserl care „provine� din Brentano etc.
Î Prelegerile de istorie a filosofiei ale lui Hegel (au fost notate și tipărite de studenții lui pioși), gînditorii se înșiră ca mărgelele pe ață și totul se rezolvă (și se încheie), desigur, în sistemul încăpător și definitiv al filosofului. Al doilea mod de a privi istoria filosofiei a fost ilustrat recent de Gilles Deleuze și Richard Rorty. Ei accentuează discontinuitatea, ruperea periodică a firului: filosofii importanți sînt creatori de concepte („cogito� al lui Descartes, să spunem) sau propun un „vocabular final� - incomensurabil cu vocabularele anterioare.
Și mai există o modalitate de a prezenta istoria filosofiei, ceva mai rară la noi: ca o succesiune de probleme, așa cum găsim în volumul lui Thomas Nagel, Ce înseamnă oare toate acestea?. Rezultă o istorie a filosofiei fără filosofi. De pildă, Thomas Nagel prezintă problema „sensului cuvintelor� (cum se face că toți oamenii înțeleg prin cuvîntul „tutun� unul și același lucru?), dar nu menționează nici un filosof al limbajului, nici un semiotician.
Jeanne Hersch (1910 - 2000) se înscrie în grupul celor dintîi. Istoria filosofiei se caracterizează prin continuitate și ierarhie. Ca orice poveste, ea cunoaște o introducere (anticii), un cuprins (filosofii moderni) și o încheiere în slavă: „[Kant] este, cred, cel mai mare dintre filosofi. Poate că îl putem pune pe Platon alături de el. Kant este un uriaș al filosofiei prin radicalitatea mirării...�.
Pentru că vede ierarhii și desăvîrșiri (acolo unde nu pot exista), Jeanne Hersch îi subestimează grav pe filosofii empiriști (Berkeley, Locke, Hume). Singurul lor merit e că pregătesc sistemul lui Immanuel Kant, trezindu-l din „somnul dogmatic�. Perspectiva e răsturnată. E mai important cel care pune o întrebare (de unde privine necesitatea în relația dintre cauză și efect?) și dă un răspuns greșit (David Hume) sau cel care reia întrebarea (pentru că o găsește deja la Hume) și dă un răspuns la fel de greșit? Așadar, Hume sau Kant? Î ce mă privește, am optat de mult pentru Hume.
Subscriu, în schimb, la aceste observații cu privire la scrierile lui Heidegger: „La acest limbaj încărcat afectiv, se adaugă tonul ciudat de autoritar al acestei filosofii. Gîndurile sau luările de poziție nu sînt propuse cititorului, ci îi sînt prezentate, fără justificare, ca singurele posibile. Nu ești niciodată invitat să efectuezi un control sau o distincție. Asiști la ceva care seamănă cu o profeție: fie o recunoști, și prin aceasta te numeri printre cei aleși..., fie rămîi pe dinafară, printre nenumărații «se»�.
O carte neîndoielnic folositoare...
Î Prelegerile de istorie a filosofiei ale lui Hegel (au fost notate și tipărite de studenții lui pioși), gînditorii se înșiră ca mărgelele pe ață și totul se rezolvă (și se încheie), desigur, în sistemul încăpător și definitiv al filosofului. Al doilea mod de a privi istoria filosofiei a fost ilustrat recent de Gilles Deleuze și Richard Rorty. Ei accentuează discontinuitatea, ruperea periodică a firului: filosofii importanți sînt creatori de concepte („cogito� al lui Descartes, să spunem) sau propun un „vocabular final� - incomensurabil cu vocabularele anterioare.
Și mai există o modalitate de a prezenta istoria filosofiei, ceva mai rară la noi: ca o succesiune de probleme, așa cum găsim în volumul lui Thomas Nagel, Ce înseamnă oare toate acestea?. Rezultă o istorie a filosofiei fără filosofi. De pildă, Thomas Nagel prezintă problema „sensului cuvintelor� (cum se face că toți oamenii înțeleg prin cuvîntul „tutun� unul și același lucru?), dar nu menționează nici un filosof al limbajului, nici un semiotician.
Jeanne Hersch (1910 - 2000) se înscrie în grupul celor dintîi. Istoria filosofiei se caracterizează prin continuitate și ierarhie. Ca orice poveste, ea cunoaște o introducere (anticii), un cuprins (filosofii moderni) și o încheiere în slavă: „[Kant] este, cred, cel mai mare dintre filosofi. Poate că îl putem pune pe Platon alături de el. Kant este un uriaș al filosofiei prin radicalitatea mirării...�.
Pentru că vede ierarhii și desăvîrșiri (acolo unde nu pot exista), Jeanne Hersch îi subestimează grav pe filosofii empiriști (Berkeley, Locke, Hume). Singurul lor merit e că pregătesc sistemul lui Immanuel Kant, trezindu-l din „somnul dogmatic�. Perspectiva e răsturnată. E mai important cel care pune o întrebare (de unde privine necesitatea în relația dintre cauză și efect?) și dă un răspuns greșit (David Hume) sau cel care reia întrebarea (pentru că o găsește deja la Hume) și dă un răspuns la fel de greșit? Așadar, Hume sau Kant? Î ce mă privește, am optat de mult pentru Hume.
Subscriu, în schimb, la aceste observații cu privire la scrierile lui Heidegger: „La acest limbaj încărcat afectiv, se adaugă tonul ciudat de autoritar al acestei filosofii. Gîndurile sau luările de poziție nu sînt propuse cititorului, ci îi sînt prezentate, fără justificare, ca singurele posibile. Nu ești niciodată invitat să efectuezi un control sau o distincție. Asiști la ceva care seamănă cu o profeție: fie o recunoști, și prin aceasta te numeri printre cei aleși..., fie rămîi pe dinafară, printre nenumărații «se»�.
O carte neîndoielnic folositoare...
March 4, 2024
Superbă carte! Mi-am dorit să o citesc de ceva timp încoace. Cartea nu prezintă o istorie neîntreruptă a filozofiei europene, ci pune în lumină, într-un mod simplu și pregnant, unele din ideile noi și decisive pe care mirarea filozofică le-a ivit în decursul veacurilor. E o introducere în sistemul marilor gânditori din trecut care s-au străduit să elucideze problemle condiției noastre, să le înțeleagă, să le asume și să le îndrăgească. A fost o lectură utilă care mi-a îmbogățit cunoștințele din domeniul filozofiei. Mi-a plăcut să aflu, spre exemplu, care a fost prima întrebare pusă de Școala din Milet sau în ce constă problema unului și multiplului, să alfu despre teoria Ideilor, conceptele aristotelice, apercepția comprehensivă, nominalism și multe altele.
Sunt multe pasajele pe care le-am subliniat în carte. Las aici câteva:
,,Mirarea e o componentă esențială a condiției umane. [...] Asemeni copiilor, spune Biblia, așa trebuie să devenim pentru a înțelege despre ce e vorba. Trebuie să ne lepădăm aroganța adultă, care privește întreg trecutul cu condescendență, de la înălțimea prestigiului științei moderne.�
,,Dacă vrem să cunoaștem adevărul și să dezvoltăm în noi dorința de adevăr, trebuie să începem prin a lucra asupra noastră înșine. De unde, celebra maximă a lui Socrate: ,,Cunoaște-te pe tine însuți�. Cunoaște-te pe tine însuți, formula nu are nimic de-a face cu vreo interpretare psihanalitică, cu introspecția, cu contemplația lăuntrică. A ne cunoaște pe noi înșine înseamnă a descoperi în noi rădăcina cea mai adâncă a simțului nostru pentru adevăr, dar tot așa și slăbiciunile și lipsurile acestei rădăcini; a descoperi, de asemenea, ne-știința noastră; tendința de a ne autoiluziona; înclinația de a ne autoamăgi. Toate acestea sunt cuprinse în ,,Cunoaște-te pe tine însuți�. Nu este vorba de o simplă privire în oglinda reflexiei, de un mod de a ne vedea și descrie. E vorba de o acțiune. Și aici, în focarul influenței socratice, se unesc teoria și practica.�
,,Socrate este maestrul care vrea nu să-și instruiască elevii, ci să le arate metoda care le va permite să găsească singuri adevărul. Măreția sa consta în aceea că-și ajută elevii, prin întrebările puse, să caute adevărul și să-l descopere în ei înșiși � un adevăr care sălășluiește deja în ei dinainte, dar pe care nu știau să-l descifreze și care rămânea independent de viața lor. Socrate îi aduce în situația de a descoperi acest adevăr lăuntric; el este deci ocazia, incitația la această descoperire. Și din clipa în care elevii sunt capabili să găsească singuri ceea ce este adevărat, el se poate retrage � e tocmai ce a practicat efectiv maestrul. Î aceasta rezidă măreția sa: el nu transmite o doctrină, nu domină spiritul elevului, ci lucrează cu el pentru a-l face capabil să se dispenseze de maestru. Kierkegaard a arătat astfel în ce constă esența cea mai profundă a pedagogiei.�
,,Diferența dintre Socrate și Cristos rezidă, după Kierkegaard, în aceea că Cristos nu doar propovăduiește adevărul, ci este Adevărul. Datorită acestui fapt, intră în joc o dimensiune nouă: cea a credinței. Cristos este adevărul pe care-l propovăduiește; El este, cum spune Kierkegaard, Dumnezeul. De aceea nu-I este îngăduit să se retragă și să dispară. El nu este, precum Socrate, ocazia; este Dumnezeul pe care trebuie să-L găsești ca să trăiești laolaltă cu El.�
Sunt multe pasajele pe care le-am subliniat în carte. Las aici câteva:
,,Mirarea e o componentă esențială a condiției umane. [...] Asemeni copiilor, spune Biblia, așa trebuie să devenim pentru a înțelege despre ce e vorba. Trebuie să ne lepădăm aroganța adultă, care privește întreg trecutul cu condescendență, de la înălțimea prestigiului științei moderne.�
,,Dacă vrem să cunoaștem adevărul și să dezvoltăm în noi dorința de adevăr, trebuie să începem prin a lucra asupra noastră înșine. De unde, celebra maximă a lui Socrate: ,,Cunoaște-te pe tine însuți�. Cunoaște-te pe tine însuți, formula nu are nimic de-a face cu vreo interpretare psihanalitică, cu introspecția, cu contemplația lăuntrică. A ne cunoaște pe noi înșine înseamnă a descoperi în noi rădăcina cea mai adâncă a simțului nostru pentru adevăr, dar tot așa și slăbiciunile și lipsurile acestei rădăcini; a descoperi, de asemenea, ne-știința noastră; tendința de a ne autoiluziona; înclinația de a ne autoamăgi. Toate acestea sunt cuprinse în ,,Cunoaște-te pe tine însuți�. Nu este vorba de o simplă privire în oglinda reflexiei, de un mod de a ne vedea și descrie. E vorba de o acțiune. Și aici, în focarul influenței socratice, se unesc teoria și practica.�
,,Socrate este maestrul care vrea nu să-și instruiască elevii, ci să le arate metoda care le va permite să găsească singuri adevărul. Măreția sa consta în aceea că-și ajută elevii, prin întrebările puse, să caute adevărul și să-l descopere în ei înșiși � un adevăr care sălășluiește deja în ei dinainte, dar pe care nu știau să-l descifreze și care rămânea independent de viața lor. Socrate îi aduce în situația de a descoperi acest adevăr lăuntric; el este deci ocazia, incitația la această descoperire. Și din clipa în care elevii sunt capabili să găsească singuri ceea ce este adevărat, el se poate retrage � e tocmai ce a practicat efectiv maestrul. Î aceasta rezidă măreția sa: el nu transmite o doctrină, nu domină spiritul elevului, ci lucrează cu el pentru a-l face capabil să se dispenseze de maestru. Kierkegaard a arătat astfel în ce constă esența cea mai profundă a pedagogiei.�
,,Diferența dintre Socrate și Cristos rezidă, după Kierkegaard, în aceea că Cristos nu doar propovăduiește adevărul, ci este Adevărul. Datorită acestui fapt, intră în joc o dimensiune nouă: cea a credinței. Cristos este adevărul pe care-l propovăduiește; El este, cum spune Kierkegaard, Dumnezeul. De aceea nu-I este îngăduit să se retragă și să dispară. El nu este, precum Socrate, ocazia; este Dumnezeul pe care trebuie să-L găsești ca să trăiești laolaltă cu El.�
November 5, 2019
كتاب يضيء على بعض أهم اللحظات الفكرية الحاسمة في تاريخ الفلسفة. وهو مدخل موجز ومكثف للتعرف على أعظم الفلاسفة على مر التاريخ أو العصور الإنسانية، بإسهاماتهم، و اشتغالهم الفلسفي، ونشاطهم الفكري في حقول الفلسفة المختلفة، والتي تعود إلى الفلاسفة ماقبل سقراط الذين كانوا نشطين في اليونان القديمة في القرن السادس قبل الميلاد مثل طاليس، حتى الفلسفة في عصرنا الراهن.
الترجمة رائعة؛ اللغة خالية من أي تعقيد، والأسلوب سلس.
الترجمة رائعة؛ اللغة خالية من أي تعقيد، والأسلوب سلس.
November 9, 2019
تقول جان هرش : لا أسعى هنا إلى كتابة تاريخ متصل للفلسفة الأوربية . وإنما أحاول فقط أن أضيء بطريقة تجمع أشد ما يمكن من البساطة والقوة بعض لحظات الفكر الحاسمة والمجددة التي أدت الدهشة الفلسفية إلى انبثاقها على امتداد القرون ، سعيًا إلى جعل المفاهيم والمشكلات تفرض نفسها بواقعية في نفس القارئ ، هي وما تستتبعه من معالم ورهانات .
بمعنا أنه ( الكتاب ) هو عرض أو تسليط الضوء على بعض النقط المرجعية من تاريخ الفكر الأوربي .
.
.
قدمت لنا الكاتبة مدخلاً إلى مفكري الماضي العظام الذين اجتهدوا في توضيح مشكلات شرطنا التي لا تنقضي ، وفهمها والانخراط فيها ومحبتها .
قدمت لنا نبذة عن حياة وأفكار فلاسفة أمثال سقراط أفلاطون أرسطو أوغسطينيوس اسبينوزا كانط هيجل ماركس فرويد كييركغور نيتشه هايدغر وغيرهم .
وأسباب فكرهم أي لحظة الدهشة .. ( أن نندهش ، تلك هي الخصيصة المميزة للإنسان ) وماهي تساؤلاتهم واجاباتهم لمواضيع كثيرة . مثال :
كانت نقطة انطلاق ديكارت هي التساؤل : أنى لنا أن نثق في شيء ما إذا ما كنا نملك كل أسباب الشك فيه ؟ أين نجد يقيننا أسسه ؟ إن دهشته أمام اليقين أدت إلى الشك في كل شيء ، سعيًا إلى إيجاد أسس اليقيين نفسه .
أما دهشة كانط فكانت منصبة على وجود العلم ، ما الذي يجعل العلم موجودًا وممكنًا ، في حين أنه ليس ثمة في التجربة شيء ضروري وصالح كونيًا ؟ كيف يحدث أن تكون لنا علوم إمبريقية تعلن عن أشياء ضرورية وصالحة كونيًا ؟
.
.
كتاب دسم وطرحت مواضيع ومفاهيم مثل الوجود الكينونة الحرية الأخلاق الخير والشر المعرفة وغيرها .
.
بصراحة كانت بعض الفصول غير واضحة لي وغير مفهومة ، ولهذا السبب تقييمي للكتاب متوسط ، ولكن الكتاب قد يعجب البعض لأن قرائتي في الفلسفة متواضعة نوعًا ما .
September 15, 2016
شگفتي فلسفي يك تاريخ فلسفه ي عجيب است! خود هرش بارها در طول كتاب ذكر كرده كه هدفش تنها يك آشنايي كوتاه با فلاسفه است. خب كل كتاب مي شود همين. جزئياتي خيلي خيلي كوتاه و مختصر از شيوه ي تفكر فلاسفه ي يونان تا ياسپرس (با حذفيات زياد!). چيزي كه خوانش اين كتاب را براي من سخت ميكرد اظهار نظرهاي بسيار واضح هرش بود. انگار كه هرش نشسته باشد رو به رويتان و نظرش را درباره ي هر فيلسوف برايتان ديكته كند. و جا دارد تاكيد كنم هرش يك "خداباور" اساسي ست. به هر حال هر تاريخ فلسفه اي خواندني ست حتي اگر خوانشش (با اغراق) زجرآور باشد.
February 16, 2021
Îainte să citesc această carte, capacitatea mea de mirare era întrucâtva amorțită. Îsă, progresiv, luând parte la reflecțiile gânditorilor prezentați, aceasta s-a desțelenit precum un motor vechi care nu a mai fost turat demult. Prin urmare, ajuns la finalul cărții, m-am simțit îmbogățit și copleșit deopotrivă cu o multitudine de întrebări, multe dintre ele fără răspuns. Ne așteptăm în general, ca în urma parcurgerii unei cărți, să știm mai multe decât știam înainte, dar oare ceea ce ne face să știm mai mult, nu este faptul de a ne da seama că nu știm nimic?
December 1, 2023
«أن نندهش، تلك هي الخصيصة المميزة للإنسان. وهذا العمل سعيٌ لبعث تلك الدهشة. وفيه سيعرف القارئ قدرته على الدهشة، في دهشة غيره»
تعرض جان هرش لمحة من تاريخ الفلسفة على امتداد القرون عبر تتبعها لشرارات الدهشة التي أثارت زوبعة التساؤلات عند الفلاسفة العظماء والتي كان لها التأثير الجوهري في طرح الأسئلة والتفكر في إجاباتها. بدءًا بهرقليطس، بارمنيدس، سقراط، وأفلاطون، مرورًا بنيتشه وكانط وانتهاءًا بياسبرز وغيرهم.
كتاب مدهش ومرجع ممتاز للفلسفة، وأشيد بالترجمة كثيرًا لما فيها من تناسق لهيكل الكتاب وحسن اختيار المفردات للمفاهيم الفكرية.
تعرض جان هرش لمحة من تاريخ الفلسفة على امتداد القرون عبر تتبعها لشرارات الدهشة التي أثارت زوبعة التساؤلات عند الفلاسفة العظماء والتي كان لها التأثير الجوهري في طرح الأسئلة والتفكر في إجاباتها. بدءًا بهرقليطس، بارمنيدس، سقراط، وأفلاطون، مرورًا بنيتشه وكانط وانتهاءًا بياسبرز وغيرهم.
كتاب مدهش ومرجع ممتاز للفلسفة، وأشيد بالترجمة كثيرًا لما فيها من تناسق لهيكل الكتاب وحسن اختيار المفردات للمفاهيم الفكرية.
January 4, 2022
كتاب مدهش في طريق سرده بتاريخ الفلسفة الغربية و وامتداداتها مع ترجمة تحترم البناء الفكري و المفاهيم المستخدمة.
May 6, 2021
Cet excellent ouvrage, très dense, ne prétend pas résumer toute l'histoire de la philosophie mais la parcourir suivant ce fil rouge très simple : de quoi les grands philosophes se sont-ils "étonnés", quelles questions se sont-ils posé et quels éléments de réponse ont-ils suggéré ? Et vous voyageons de Thalès, la substance et le changement à la distinction de Jaspers entre transmission et communication, en passant par le secours apporté par la foi à la raison chez Augustin, l'adhésion à la nécessité pour Spinoza,les monades appétitives de Leibniz, l'idéalisme absolu de Berkeley, les développements de l'esprit chez Hegel, l'élan vital de Bergson, l'acte libre de Kierkegaard qui transperce le temps, la volonté de puissance de Nietzsche ; l'auteure échoue à rendre Husserl clair, elle en a bien conscience et s'en excuse honnêtement ; mais elle devient absconse à la fin avec Jaspers, auteur dont elle semble pourtant spécialisée (ce pourquoi le livre rate de peu ses cinq étoiles, c'est dommage). Outre son fil rouge tenu avec constance, ce parcours a le mérite de bien montrer comment les philosophes ont répondu les uns aux autres, comment Kant a réagi à Hume, Hegel à Kant et Kierkegaard à Hegel. A lire absolument pendant l'été entre la première et la terminale, ou plus tard, pour retrouver le souffle puissant et sans égal de la philo.
July 15, 2024
Gabriel Liiceanu scria că aceasta este „cartea care poate face pe oricine să se îndrăgostească de miracolul gândirii�. Și da, privind istoria filosofiei ca pe o călătorie cu trenul, autoarea alege să ne oprească în câteva stații considerate de ea mai importante, unde ne propune să privim mai atent mirările unor mari gânditori și modul în care ei au încercat să și le explice� Așa se face că, pornind din Grecia antică, îl putem întâlni pe Thales din Milet, pe Heraclit și Parmenide, respectiv Școala ioniană și cea eleată, ne putem mira împreună cu Zenon și cu atomiștii, dar putem păși alături de Socrate pe străzile Atenei, îl putem însoți pe Platon în peștera sa, sau pe Aristotel cu a sa logică�
Epicur ne așteaptă în grădină, stoicii ne îndeamnă să căutăm virtutea� Trecem prin amalgamul gândirii Sfântului Augustin, ne uităm la ceea ce se mai putea numi filosofie în epoca medievală, ajungem la Toma d’Aquino pentru a aprecia modul în care gândirea renaște în secolele XV și XVI�.
Ne uităm cu uimire la gânditorul Descartes, la Spinoza și Leibniz, ajungem și în stația empirismului englez�
Kant însuși ne invită să privim cerul înstelat� Ajungem la monumentalul Hegel, trecem prin stația Auguste Compte� Ne oprim chiar și la utopia lui Marx, sau la cea a lui Freud, pentru a ne apropia de stațiile mai apropiate de noi, cele ale lui Henri Bergson, Kierkegaard și Nietzsche� Îcercăm să-l înțelegem pe Husserl, apoi pe Heidegger și Jaspers�
Iată o călătorie fantastică, cu atâtea stații ale mirării filosofice�
Îtregul „recenzumat� poatwe fi găsit ...
Epicur ne așteaptă în grădină, stoicii ne îndeamnă să căutăm virtutea� Trecem prin amalgamul gândirii Sfântului Augustin, ne uităm la ceea ce se mai putea numi filosofie în epoca medievală, ajungem la Toma d’Aquino pentru a aprecia modul în care gândirea renaște în secolele XV și XVI�.
Ne uităm cu uimire la gânditorul Descartes, la Spinoza și Leibniz, ajungem și în stația empirismului englez�
Kant însuși ne invită să privim cerul înstelat� Ajungem la monumentalul Hegel, trecem prin stația Auguste Compte� Ne oprim chiar și la utopia lui Marx, sau la cea a lui Freud, pentru a ne apropia de stațiile mai apropiate de noi, cele ale lui Henri Bergson, Kierkegaard și Nietzsche� Îcercăm să-l înțelegem pe Husserl, apoi pe Heidegger și Jaspers�
Iată o călătorie fantastică, cu atâtea stații ale mirării filosofice�
Îtregul „recenzumat� poatwe fi găsit ...
February 14, 2024
Ce livre était superbement écrit, des explications passionnantes, claires et qui je pense rassemblaient le plus important! J'ai beaucoup aimé traverser l'histoire de la philosophie avec Jeanne Hersch ;) Cela nous donne un point de vue global malgré les impasses faites sur bcp d'auteurs mais dont elle nous prévient elle-même et ce qui est très compréhensif puisque sinon le livre ne ce serait jamais arrêté XD
Je pense que je ne vais pas arrêter de m'y référer, c'est trop bien pour commencer et approfondir la philo !!
Je pense que je ne vais pas arrêter de m'y référer, c'est trop bien pour commencer et approfondir la philo !!
September 21, 2024
“Hoy a menudo nos quejamos de que la inteligencia de los niños se desarrolle en detrimento de su imaginación. Pero esto implica el desconocimiento de una verdad fundamental: la inteligencia misma debe ser imaginativa, de lo contrario no es inteligencia�.
Muy recomendable.
Muy recomendable.
April 18, 2025
Me ha gustado como ha explicado a autores como a Kant o Hegel. pero creo que se nota demasiado sesgo tanto en la forma como en el contenido al exponer a algunos autores.
Recalco su exposición sobre Kant o Karl Jaspers, sin embargo a Heidegger, Marx o Freud deja mucho que desear.
Recalco su exposición sobre Kant o Karl Jaspers, sin embargo a Heidegger, Marx o Freud deja mucho que desear.
January 26, 2019
Pour de la philo, c'était vraiment bien!
Très clair et même, quelque fois, assez drôle!
Les exemples étaient simples à comprendre...
Très clair et même, quelque fois, assez drôle!
Les exemples étaient simples à comprendre...
July 26, 2009
Great to read the history of philosophy from a woman's perspective. She also writes with humour. She does a good job joining the different epochs together. The perspective she is writing from is not integral though.
September 11, 2024
When I first picked the book, I had no idea who the author was. However, something about the promise of astonishment in philosophy, art, and literature pulled me in. I remember musing, "That is what makes philosophy so captivating; it is the astonishment at the core of it all." It reminded me of the Greek concept "thaumazein," the wonder that ignites the very act of thinking. I have always loved how philosophy, at its best, makes us pause and marvel at life’s intricate mysteries as much as I have always gravitated towards books that make philosophy accessible, that lift it from the dusty shelves of academic superiority and place it in the hands of everyday minds, where it truly belongs. Too often, philosophy is mistaken for something remote, detached, and reserved for the intellectual elite. In truth, philosophy exists to make life richer, adding layers of meaning to our everyday musings and astonishments.
This book, though lengthy, is simple in language. It offers a historical outline of philosophy, tracing its path from ancient Greece to Karl Jaspers and contemporary philosophy. There is a certain bias in how some philosophers are favoured over others, but that’s not necessarily a flaw. If you are an academic in the humanities, it will broaden your knowledge and open new avenues of thought. For those less entrenched in academia, it serves as a philosophical dictionary of sorts; perfect for dipping your toes into unfamiliar waters.
While I had hoped for something deeper, I did not regret reading it, and the journey was, in its own way, enjoyable. I would say three stars is a fair rating for this book.
This book, though lengthy, is simple in language. It offers a historical outline of philosophy, tracing its path from ancient Greece to Karl Jaspers and contemporary philosophy. There is a certain bias in how some philosophers are favoured over others, but that’s not necessarily a flaw. If you are an academic in the humanities, it will broaden your knowledge and open new avenues of thought. For those less entrenched in academia, it serves as a philosophical dictionary of sorts; perfect for dipping your toes into unfamiliar waters.
While I had hoped for something deeper, I did not regret reading it, and the journey was, in its own way, enjoyable. I would say three stars is a fair rating for this book.
February 2, 2024
الّدهشة الفلسفية | جان هِرش.
يقول هيجل أنّ الدهشة الفلسفية هي الإرباك الذي ينبغي أن تبدأ به كل فلسفة.
كتاب "الدّهشة الفلسفية" للكاتبة والفيلسوفة السويسرية جان هرش ليس تأريخا تقليديا للفلسفة (كما هو الحال مع كتاب "قصة الفلسفة" لويل ديورانت أو كتاب "حلم العقل" لأنتوني جوتليب)، ولا يناقش الدهشة الفلسفية كونها موضوعا فلسفيا يجري عليه النقاش كأي موضوع آخر، وإنما هذا الكتاب هو تأريخ للدهشة الفلسفية باعتبارها الإرباك الذي انطلقت منه العديد من الفلسفات العظيمة.
في حجم كبير (498 صفحة)، تعرض جان هرش محطات هامة من تاريخ الفكر الغربي، إذ تتناول مجموعة من الفلسفات وأصحابها، منطلقة من الدهشة التي تصيب كل واحد منهم والتي تدفعه حتما إلى التفلسف، منتجا بذلك إما تيارا فلسفيا جديدا كليا، أو مصوبا أحد التيارات التي أنتجها سابقوه. كما ترفق الكاتبة فلسفتها الخاصة وأفكارها وحتى تقييمها لمختلف الأفكار التي توردها في كتابها وهي تقر بأن من الصعب الكتابة عن الفلسفة دون تفلسف ذاتي.
من ناحية صعوبة الكتاب، فإنه متفاوت الصعوبة بين الفصل والآخر، وهنا أتحدث من وجهة نظري كمبتدئ ذي معرفة بسيطة في الفلسفة، الربع الأول منه والذي يتناول الفلسفة اليونانية الأولى إلى حدود فلسفة القديس أوغسطينوس، هو أسهل جزء من الكتاب وقراءته كانت ممتعة وسلسة للغاية وأحببته كثيرا، أما بقية الكتاب فتتراوح بين الصعوبة والصعوبة الشديدة (خصوصا فلسفة هيجل)، وقراءته متعبة وتتطلب تركيزا وبحثا في مراجع تبسيطية إلا أن ذلك لا يمنع تحصيل الفائدة الكبيرة لقراءته ومتعة الفهم.
لمن يبحث عن مدخل للفلسفة فإني لا أنصح به، أرشّح بدلا عنه قصة الفلسفة لويل ديورانت الذي رغم حجمه الكبير أيضا إلا أنه أسهل وأقل إرهاقا.
تجربة قراءة كثيفة، سعيد أني امتلكت الطاقة لخوضها رغم معاناتي الشديدة مع معظم ما أفعله مهما كان بسيطا من مدة طويلة. شكرا جان هرش على الكتابة الذكية التي أبقتني مشدودا رغم غزارة الطرح وصعوبته أحيانا كثيرة.
يقول هيجل أنّ الدهشة الفلسفية هي الإرباك الذي ينبغي أن تبدأ به كل فلسفة.
كتاب "الدّهشة الفلسفية" للكاتبة والفيلسوفة السويسرية جان هرش ليس تأريخا تقليديا للفلسفة (كما هو الحال مع كتاب "قصة الفلسفة" لويل ديورانت أو كتاب "حلم العقل" لأنتوني جوتليب)، ولا يناقش الدهشة الفلسفية كونها موضوعا فلسفيا يجري عليه النقاش كأي موضوع آخر، وإنما هذا الكتاب هو تأريخ للدهشة الفلسفية باعتبارها الإرباك الذي انطلقت منه العديد من الفلسفات العظيمة.
في حجم كبير (498 صفحة)، تعرض جان هرش محطات هامة من تاريخ الفكر الغربي، إذ تتناول مجموعة من الفلسفات وأصحابها، منطلقة من الدهشة التي تصيب كل واحد منهم والتي تدفعه حتما إلى التفلسف، منتجا بذلك إما تيارا فلسفيا جديدا كليا، أو مصوبا أحد التيارات التي أنتجها سابقوه. كما ترفق الكاتبة فلسفتها الخاصة وأفكارها وحتى تقييمها لمختلف الأفكار التي توردها في كتابها وهي تقر بأن من الصعب الكتابة عن الفلسفة دون تفلسف ذاتي.
من ناحية صعوبة الكتاب، فإنه متفاوت الصعوبة بين الفصل والآخر، وهنا أتحدث من وجهة نظري كمبتدئ ذي معرفة بسيطة في الفلسفة، الربع الأول منه والذي يتناول الفلسفة اليونانية الأولى إلى حدود فلسفة القديس أوغسطينوس، هو أسهل جزء من الكتاب وقراءته كانت ممتعة وسلسة للغاية وأحببته كثيرا، أما بقية الكتاب فتتراوح بين الصعوبة والصعوبة الشديدة (خصوصا فلسفة هيجل)، وقراءته متعبة وتتطلب تركيزا وبحثا في مراجع تبسيطية إلا أن ذلك لا يمنع تحصيل الفائدة الكبيرة لقراءته ومتعة الفهم.
لمن يبحث عن مدخل للفلسفة فإني لا أنصح به، أرشّح بدلا عنه قصة الفلسفة لويل ديورانت الذي رغم حجمه الكبير أيضا إلا أنه أسهل وأقل إرهاقا.
تجربة قراءة كثيفة، سعيد أني امتلكت الطاقة لخوضها رغم معاناتي الشديدة مع معظم ما أفعله مهما كان بسيطا من مدة طويلة. شكرا جان هرش على الكتابة الذكية التي أبقتني مشدودا رغم غزارة الطرح وصعوبته أحيانا كثيرة.
April 16, 2019
J'aime beaucoup cette approche de donner une vue d'ensemble de la philosophie en se concentrant sur une interprétation 'humaine' (je ne trouve pas de meilleur mot) qu'on retrouve aussi dans 'Une histoire de la raison' de François Châtelet.
La philosophie est un ensemble de réflexions extrêmement entremêlées et une vision d'ensemble est donc très importante pour la compréhension d'un auteur en particulier. Peu de personnes ont le temps (et l'envie) d'explorer en profondeur tous les auteurs majeurs progressivement pour acquérir cette vision d'ensemble au cours du temps. Ce serait d'ailleurs pour moi une approche hautement rébarbative. Ce livre est très bien écrit et pédagogique et aide à construire agréablement une trame mentale de la philosophie très utile pour avoir un peu de recul sur un sujet / auteur qu'on chercherait à approfondir.
Je dois préciser que je ne l'ai pas lu en entier, je viens juste de lire l'introduction et le chapitre sur Kant. La lecture de 'Entre science et réalité' de Ian Hacking (qui d'ailleurs est un super livre qui aborde pas mal de philosophes) m'avait frustrée par ses multiples références à Kant.
La philosophie est un ensemble de réflexions extrêmement entremêlées et une vision d'ensemble est donc très importante pour la compréhension d'un auteur en particulier. Peu de personnes ont le temps (et l'envie) d'explorer en profondeur tous les auteurs majeurs progressivement pour acquérir cette vision d'ensemble au cours du temps. Ce serait d'ailleurs pour moi une approche hautement rébarbative. Ce livre est très bien écrit et pédagogique et aide à construire agréablement une trame mentale de la philosophie très utile pour avoir un peu de recul sur un sujet / auteur qu'on chercherait à approfondir.
Je dois préciser que je ne l'ai pas lu en entier, je viens juste de lire l'introduction et le chapitre sur Kant. La lecture de 'Entre science et réalité' de Ian Hacking (qui d'ailleurs est un super livre qui aborde pas mal de philosophes) m'avait frustrée par ses multiples références à Kant.
December 25, 2021
O carte excelentă pentru cei care doresc să cunoască un "sens al istoriei" în loc de "o succesiune de epoci sau momente". Cred că mulți dintre noi doresc să pătrună în trecut nu asemenea unui spirit plutitor care observă cele din jur, ci transpunându-ne în pielea câte unui individ, vrând să trăim mentalitățile și spiritele diverselor vremuri.
Nu este o lectură pentru începători sau pentru cei pe grabă și recunosc că unele capitole (și, prin urmare, rezumatele operelor unor filozofi) nu le-am putut înțelege deloc. Autoarea are însă o explicație și pentru acest lucru, mai exact explicând cum nu reușesc anumiți filozofi să se înțeleagă unii pe alții, ba chiar menționând într-un loc că nu știe dacă are de-a face cu geniu sau cu obscurantism. Poate că pentru unii dintre noi ar fi fost mai util un volum cu explicații mai simple, cu mai multe analogii, dar acesta nu este un defect al volumului, ci un semn că ne-am ales noi prost lectura. Librăriile abundă de rezumate mai simple, iar o simplificare de dragul educării cititorilor ar putea aduce oricând acuze asupra autoarei de lipsă de cunoaștere sau interpretare eronată a altor opere.
Nu este o lectură pentru începători sau pentru cei pe grabă și recunosc că unele capitole (și, prin urmare, rezumatele operelor unor filozofi) nu le-am putut înțelege deloc. Autoarea are însă o explicație și pentru acest lucru, mai exact explicând cum nu reușesc anumiți filozofi să se înțeleagă unii pe alții, ba chiar menționând într-un loc că nu știe dacă are de-a face cu geniu sau cu obscurantism. Poate că pentru unii dintre noi ar fi fost mai util un volum cu explicații mai simple, cu mai multe analogii, dar acesta nu este un defect al volumului, ci un semn că ne-am ales noi prost lectura. Librăriile abundă de rezumate mai simple, iar o simplificare de dragul educării cititorilor ar putea aduce oricând acuze asupra autoarei de lipsă de cunoaștere sau interpretare eronată a altor opere.
March 5, 2021
"أن الميزة الوحيدة اللازمة لكي يصبح الإنسان فيلسوفاً جيداً هي قدرته على الدهشة� فالفيلسوف هو إنسان لم يستطع يوماً أن يتعود على العالم والعالم يظل بالنسبة له غير قابل للتفسير وهكذا يمتلك الأطفال والفلاسفة صفة كبيرة مشتركة ويمكننا القول أن الفلاسفة يحافظون طوال حياتهم على جلد رقيق كجلد الأطفال."
- جوستاين كاردر
كتابٌ شيق، يحكي عن ميزة الدهشة عند المفكرين، هي بطريقة ما الخطوة الاولى للتفكير والاستكشاف في عالمنا، والبحث عن الاشياء التي اعتدنا عليها، بطريقة جديدة تمكننا في الفهم بنظرة مختلفة، واكثر انفتاحاً، بحثاً عن المعنى، القيمة، والعدالة..
- جوستاين كاردر
كتابٌ شيق، يحكي عن ميزة الدهشة عند المفكرين، هي بطريقة ما الخطوة الاولى للتفكير والاستكشاف في عالمنا، والبحث عن الاشياء التي اعتدنا عليها، بطريقة جديدة تمكننا في الفهم بنظرة مختلفة، واكثر انفتاحاً، بحثاً عن المعنى، القيمة، والعدالة..
June 4, 2022
Jeanne Hersch nos ofrece un ensayo magnífico para repensar la historia de la filosofía desde la perspectiva del asombro. Aunque no siempre coincido con su planteamiento es un texto estupendo para volver a los clásicos.
Advertencia: No se debe leer sin conocimientos previos de historia de filosofía, ya que no es un manual, sino un ensayo de alta calidad filosófica que requiere del conocimiento de los conceptos fundamentales de la Filosofía, las distintas problemáticas y la contextualización de los autores.
Advertencia: No se debe leer sin conocimientos previos de historia de filosofía, ya que no es un manual, sino un ensayo de alta calidad filosófica que requiere del conocimiento de los conceptos fundamentales de la Filosofía, las distintas problemáticas y la contextualización de los autores.
September 1, 2020
الفصول اللي عندي عنها معرفة مسبقة وجدت فيها كل الجمال، وخلتني أخد بالي من حاجات كنت بعدي عليها ومش مدرك أهميتها الفلسفية، الفلاسفة اللي معنديش عنهم معرفة مسبقة فصولهم كانت صعبة وفيه فصول يمكن مطلعتش بحاجة منها، هحطهم هنا عشان أرجعلهم بعد كدة وأشوف أنا فهمت الناس دي أحسن ولا لسه، هم سبينوزا، وكيركيجارد، ونيتشه، وإدموند هوسرل، ومارتن هايدجر، وكارل ياسبرز. هنري برجسون الوحيد اللي مكنتش أعرف عنه حاجة ومع ذلك فهمت الفصل بتاعه واستمتعت بيه.
April 22, 2024
Gran genealogía del término asombro a su vez que lo define haciendo un gran trazado cartografiando la historia de la filosofía abriendo la curiosidad como todas aquellas predisposiciones originarias que nos empujan al conocer , de todas esas preguntas fundamentales que orientan al espiritu humano a proyectar su existencia hacia un proyecto común, compartir todas aquellas inquietudes que padece en convivencia comunitaria.
October 14, 2020
Excelente repaso a través de la historia de la filosofía, en donde la autora se centra específicamente en aquello que los asombró en su momento para generar sus respectivas teorías. Desde los elementos de la naturaleza en los presocráticos hasta los dilemas del ser, la moral, los valores, la psiquiatría y la misma historia.
March 11, 2022
Una historia de la filosofía occidental que destaca por llevar al lector a recrear el pensamiento de los autores más relevantes, a juicio de la autora, en nuestro presente. Sin duda alguna es una lectura estimulante que nos lleva por unos mismos interrogantes, pero diferentes propuestas. La parte en la que desarrolla a Kant y a los existencialistas es la que más me ha aportado.
January 17, 2023
Une des meilleures histoires de la philosophie qui m'ait été donnée de lire. Analyser la pensée de l'auteur au travers d'un étonnement est vraiment une bonne idée, le style est limpide et clair. Par contre, sur certains auteurs, il paraît plus facile de les aborder en ayant déjà une certaine connaissance de la pensée développée.
June 18, 2024
C’e n’est évidemment pas un livre que tu finit dans une seule séance, c’est assez dense, mais quand même agréable. Je pense que vers la fin, j’ai rien retenu de Bergson, Heidegger, ni Karl Jaspers. Toujours un peu trop dur pour moi de le lire en français. Les concepts ne colle pas mais ça va aller éventuellement �
June 10, 2020
كتاب يدهشك بجولة مع مدهشات تاريخ الفلسفة، مختارًا نماذج محددة في كل عصر من العصور ويناقش أبرز قضايا ذلك الفيلسوف مركزًا على مسائل: وجود الله، النفس والجسد، مشكلة الشر، وغيرها.
الترجمة جيدة وأخطاء طباعية قليلة جدًا، وبالتأكيد جودة في الطباعة والإخراج.
الترجمة جيدة وأخطاء طباعية قليلة جدًا، وبالتأكيد جودة في الطباعة والإخراج.
February 28, 2021
كتاب جميل ولكن لا أعتقد أنه مناسب للمبتدئ في مجال الفلسفة، لأن الكتاب به نوع من صعوبة الصياغة لربما لأنه مترجم، وأيضا الكتاب به معلومات كثيرة وهي مفيدة، ولكن لا تصلح لأن تكون بداية للمبتدئ. من الممكن أن يقرأه بعد قراءة كتاب أو كتابين في الفلسفة ثم يعرج على هذا الكتاب.
March 14, 2021
كتاب جيد ومنظم ومختصر قدر الامكان لكل ما هو مهم في الفلسفة وراودها ومدارسها واهم افكارهم
وهو موجه لمن يريد ان يعرف اهم ما طرح في الفلسفة
لكن للاسف الكثير مما هو مطروح هنا مر علي سابقا في كتب كنت قرأتها تتكلم عن تاريخ الفلسفة ولم يقدم لي الكثير لكن هذا لا ينقص من قدر الكتاب ....
وهو موجه لمن يريد ان يعرف اهم ما طرح في الفلسفة
لكن للاسف الكثير مما هو مطروح هنا مر علي سابقا في كتب كنت قرأتها تتكلم عن تاريخ الفلسفة ولم يقدم لي الكثير لكن هذا لا ينقص من قدر الكتاب ....
Displaying 1 - 30 of 38 reviews
Can't find what you're looking for?
Get help and learn more about the design.