"Movila Miresii" îi deschide porţile cititorului şi îl poartă într-o călătorie de-o viaţă, în care poate simţi mirosul şi gustul copilăriei la ţară, mirosul de fân şi văile nesfârşite, complexitatea umană şi decăderea, iubirea adâncă şi sfâşierea unei vieţi în care destinul şi deciziile luate sunt ireparabile.
Romanul conturează viaţa oamenilor simpli de la ţară, cu obiceiurile lor, cu frământările şi bucuriile lor, într-o societate în plină schimbare, toate văzute prin ochii personajului principal care îşi dezvăluie trăirile şi se spovedeşte cititorului aşa cum ar face-o într-un jurnal, cu fiecare pagină şi drum parcurs în viaţă. Dar, mai presus de toate, romanul explorează viaţa şi iubirea adâncă care nu-i niciodată suficientă în lipsa echilibrului.
Fragment din carte:
"E adevărat. Nu te-am văzut de multe ori, dar ce înseamnă timpul atunci când descoperi că se petrece în tine eternul? E incredibil cum te-ai strecurat în fiinţa mea.
Îmi amintesc de noaptea în care te-am simţit plutind în braţele mele, cu privirea rătăcită-n nevăzut. Atât de singură, ca o auroră în neliniştea zorilor alunecau ochii tăi pe cerul meu nocturn. Erai atât de frumoasă şi de nelămurită, ca o sfântă ce-şi poartă potirul cu păcate spre marginea firii, păşind fără lacrimi în urma paradisului pierdut. Misterioasă, adâncă, timidă fiinţă... tăcerea: pecetea buzelor tale celeste, ochii tăi: murmurul unui adio nespus, parfumul tău: poiană-n care îngerii au semănat crini."
S U P E R B Ă! Nu am citit niciodată pagini care să-ți provoace în același timp bucurie, tristețe și euforie! Doamne, am plâns la fiecare pagină, la fiecare detaliu. Nu aș putea spune că este doar o carte! Este viața descrisă cu cele mai frumoase, dar dure cuvinte. M-am regăsit în copilaria Anișoarei și iar am plâns. M-am regăsit în bucuria adolescentei cu vise mărețe și iar m-am răscolit. Offf, și ca femeie, mă regăsesc în trăirile ei și iar plâng, și e pe bune... nu cred că o să uit vreodată cartea asta! Și clar mi-o doresc în bibliotecă! ♥♥♥♥�
Cumva, „Movila Miresii� mi-a amintit de cărţile autorilor romani pe care le citeam în liceu pentru că m-a dus, din nou, în satul românesc unde timpul este mai blând cu oamenii, oamenii aşa simpli cum sunt par mai liniştiţi şi mai fericiţi dar e greu să menţii copilul în şcoala din cauza nevoii constante de ajutor pentru a răzbate secetei, ploilor abundente sau iernilor aprige.
Aici o cunoaştem pe Ana, fată simplă de la sat care visează să ajungă la liceu şi mai apoi la facultate pentru a-şi face părinţii mândri. Se decide că asta va face fie că are sau nu suportul părinţilor, deşi mărturiseşte faptul că îi este greu să fugă de acasă în lume fără binecuvântarea acestora. Aici descoperim ambiţiile şi visurile celor mai puţin norocoşi de a-şi depăşi condiţia şi de a deveni ceva mai bun în viaţă decât părinţii lor sau standardul impus de societate.
Faptul că povestea începe cu nouă ani înainte de căderea comunismului mi s-a părut fantastic şi am fost extrem de încântată să descopăr perspectivele oamenilor de la sat cu privire la comunism. Mi s-a părut ciudat şi faptul că atât Ana cât şi prietena sa cea mai bună erau singure la părinţi, lucru destul de rar în timpul comunismului şi mai ales în satele româneşti. Mi-ar fi plăcut detalii, nu doar menţionarea în treacăt a cooperativelor agricole, apoi puţin despre cozile pe care oamenii trebuiau să le facă pentru mâncare sau lipsa căldurii ori a electricităţii pe timpul nopţii. Aş fi vrut un pic mai mult accent pus pe ceea ce a însemnat, de fapt, acea perioadă pentru tânăra generaţie, mai ales pentru cea de la sat.
“Movila Miresii� este o poveste de viață care m-a impresionat până la lacrimi. În spatele unei descrieri amănunțite a vieții de la țară, a generozității locuitorilor acelui sat, a pledoariei din simplitatea gesturilor lor, ale unor frânturi din epoca comunistă și a litoralului românesc, se află curajul unei fete simple, Ana. Exemplul acesteia ne arată metoda cea mai puternică de a învăța ceva de la viață, și anume tranziția între extreme. Nu poți aprecia viața de la sat, decât dacă trăiești la oraș. Nu-i poți iubi cu adevărat pe cei apropiați, decât după ce moartea ți-i răpește de sub priviri. Nu te poți bucura de umbra destoinică a unui copac, decât atunci când suferi în arșiță. Nu poți aprecia cu adevărat privirea caldă a unui părinte, decât atunci când te afli prea departe de el pentru a-ți cere iertare că i-ai greșit. Această carte ne face să înțelegem genialitatea unui poet precum Mihai Eminescu, ne ajută să ne redescoperim copilăria numărând aștrii de pe cerul înstelat și ne aduce aminte de cel mai important țel pe care trebuie să-l urmăm și să-l păstrăm cu sfințenie în această viață, familia. Mă simt onorat, Maria, să fac parte din universul tău.
Este un roman de dragoste, dar nu acel gen de roman de dragoste siropos, ci este realist și cu siguranță cei ce au trecut prin asemenea poveste de iubire o înțeleg! Dacă vrei într-o seară să te relaxezi și în același timp să îți amintești de copilărie, de prima dragoste, de prieteniile ce durează de o viață este romanul perfect! Eu pe tot parcursul lecturii mi-am amintit de copilărie și de oamenii dragi din copilăria mea! Eu îl recomand! ❤❤❤❤
Un roman emoționant cu o poveste de dragoste frumoasă și interesantă, au fost întâmplări care mi-au amintit de copilărie! Cu un final emoționant și foarte frumos conturat! O recomand!
Movila Miresiivine cu un vibe diferit, dar în același timp amintește de cărțile copilăriei , de cărțile autorilor români. Cu un limbaj specific, citind-o, am trecut prin toate stările posibile, un adevărat montagne-russe, dar am avut și prilejul de a mă întorce în timp și să cutreier ulițele satului românesc, să întâlnesc personajele specifice acelei vremi, dar care mai mult ca sigur sunt de actualitate și în zilele noastre: bârfitoarea satului, tămăduitoarea și ale ei leacuri băbești și bineînțeles, femeia care citește viitorul în palmă, în cafea sau în cărți�.
"Movila Miresii", scrisă de autoarea Maria Dumitrașcu, nu se compară cu nimic din ce am citit până acum. Când spun acest lucru, mă refer la amalgamul de emoții care m-a năpădit din momentul în care am început să o citesc, până când am dat gata și ultima pagină. E, pur și simplu, magic când un scriitor alege să-și verse sufletul în cuvinte, cel puțin eu asta am simțit când am citit opera Mariei și pentru asta nu pot decât să o apreciez și să mă las purtată prin filele cărții, să o las să facă ce dorește din sentimentele mele.
O carte foarte interesantă! Mi-a plăcut foarte mult că s-au folosit termeni vechi, de la țară, dar și lucruri din prezent. Cumva, m-am regăsit în personaje, dar și în povestea lor. Finalul a fost un amalgam de sentimente, vise și... copilărie.
Cartea se numește Movila Miresii. Acțiunea are loc în România, în jurul anilor 2000, în vremea comunismului. Personajul principal este și cel narator pe nume Ana. Povestea începe atunci când aceasta are vârsta de 14 ani și vrea să plece la oraș pentru a studia la liceu, împreună cu prietena ei.
Cartea are un impact mare asupra cititorului, fiind plină de trăiri și emoții puternice. Autoarea transmite foarte bine sentimentele persoanelor și a ceea ce trăiesc zi de zi.
Mie mi-a plăcut foarte mult, în special pentru că acțiunea începe înainte de anii 2000. Îmi plac foarte mult genul acesta de stil de cărți, din anii 80 și chiar mai jos. Au un stil aparate și cititorul se bucură de o literatură aparte. E ca și când ai călători în trecut, lucru care mă atrage puternic. Pur și simplu am iubit această carte nu doar pentru povestea în sine, care e genială și minunată, ci și pentru autoare. Pentru că m-am îndrăgostit de modul în care scrie. Minunată și autoarea de asemenea.
I-am dat 5/5⭐cărții și chiar merita mai mult. Cartea combină mai multe stiluri, trecând prin mai multe etape din viață. Persoanjul principal trece prin multe greutăți, împlinindu-și visele, bucurându-se de iubire și dragoste, suferind din cauza sentimentelor ce le poartă în inimă.
Vă recomand cu mare drag cartea pentru că are un subiect foarte frumos și veți trece prin mii de stări alături de personajul principal și veți învăța multe alături de ea. Dacă vreți să o citiți o găsiți pe site-ul autoarei sau îi puteți trimite acesteia un mesaj.
"Movila miresii" este o carte de mijloc pentru mine, chiar un pic spre partea negativă.
În primul rând, stilul autoarei a fost rapid, poate prea rapid. Mi s-a părut prea ușor de citit uneori și alte ori mi s-a părut prea filozofică pentru acțiunea în sine. Practic mi-a adus aminte de cărțile pe care le citeam eu pe Wattpad într-un mod neplăcut. Mi-aș fi dorit să fie mai realistă pe unele părți, dar nu s-a putut.
A avut goluri în poveste și câteva scene care nu au fost importante pentru finalul acesteia. Câteva care nu au avut nicio logică pentru final și mi-aș fi dorit să nu fi existat.
Personajul principal în sine mi s-a părut foarte nehotărât uneori și prea filozofic când nu trebuie.
Nu este o carte bună. Da. Dar nici o carte rea nu e.
Acum să vorbesc despre ceva ce mi-a plăcut.
Mi-a plăcut sentimentul de cerc. Faptul că povestea s-a terminat unde a început. Mi-a plăcut și că am terminat-o repede.
O notă de final: Poate dacă era editată mai atent și cu un plan bine pus la punct ieșea o carte mai bună. Un pic de șlefuială și de timp ar fi fost necesare. Am simțit că a fost grăbită și înțeleg cum e să fii presat de timp și de dorința de a termina mai repede cartea, dar uneori poveștile trebuie gândite și nu grăbite pentru a ieși ceva frumos. Nu cunosc povestea din spate și sper că nu am jignit autoarea cu această recenzie, dar asta este strict părerea mea. Părerea unei sper viitoare autoare, dar și a unei cititoare care a citit ceva la viața ei și știe să compare și să judece o carte după conținut.