搁测ū Murakami () is a Japanese novelist and filmmaker. He is not related to Haruki Murakami or Takashi Murakami.
Murakami's first work, the short novel Almost Transparent Blue, written while he was still a student, deals with promiscuity and drug use among disaffected Japanese youth. Critically acclaimed as a new style of literature, it won the newcomer's literature prize in 1976 despite some observers decrying it as decadent. Later the same year, Blue won the Akutagawa Prize, going on to become a best seller. In 1980, Murakami published the much longer novel Coin Locker Babies, again to critical acclaim.
Takashi Miike's feature film Audition (1999) was based on one of his novels. Murakami reportedly liked it so much he gave Miike his blessing to adapt Coin Locker Babies. The screen play was worked on by director Jordan Galland. However, Miike could not raise funding for the project. An adaptation directed by Michele Civetta is currently in production.
Murakami has played drums for a rock group called Coelacanth and hosted a TV talk show.
La o prim? vedere am depistat c?teva asem?n?ri ?ntre stilul lui Ryu ?i Haruki Murakami, dar m-am ?n?elat, bizariile lui Ryu dep??esc orice nivel. Haruki Murakami ?mi e familiar de mai mult de un deceniu, pe Ryu Murakami l-am citit pentru prima oar? acum. Eram oarecum confuz?, romanul ?ncepe promi??tor, ??i las? impresia c? s-ar vorbi despre o expozi?ie de art?, despre Van Gogh c?rui ?nc? ?i at?rn? urechea mutilata ?i te ?ntrebi de ce trece prin asemenea chinuri marele geniu... E ca ?i cum te-ar invada cu nuan?e de galben ?i albastru ca mai apoi s? ?i le ?tearg? din minte ?ntr-un mod brutal, prin electro?ocuri. Mi-am imaginat c? eroii ?ntr-adev?r ascund traume ad?nci ?i refuz? cu vehemen?? c?ma?a de for??. De parc? personajele din Ecstasy sunt ni?te str?nepo?i ai Marchizului de Sade, de?i nimeni nu te oblig? direct s? asi?ti la scene asem?n?toare cu cele din Cele 120 de zile... involuntar e?ti acolo martorul damnat, ?inutit pe un loc, legat de scaun...
Romanul nu e nici pe departe o relatare despre efectele adverse ale drogului ecstacy, ci, din contra, reprezint? un elogiu adus ?i altor substan?e interzise. Starea asta de demen?? pare s? nu se mai termine, limbajul nu este vulgar dec?t cu prec?dere ?n unele scene sado-masochiste ce par s? re?in? participan?ii doar la nivel imaginar.
Cartea nu ??i provoac? nicidecum un extaz, aluzie ce percede titlul, mai degrab? sim?i cum p?trunde ?n substraturile memoriei ?i ??i ?terge orice pic?tur? de vigoare sau inspira?ie care ?i-au mai r?mas , ca ?i cum ai r?m?ne o legum? sau o stana de piatr? dup? ?ncheierea lecturii.
Personajele sunt at?t de slabe ?i de prost conturate, ca ni?te mecanisme e?uate de f?cut sex ?i de ?nghi?it droguri. Le-a? fi dat ni?te bilete gratuite ?ntr-o excursie ?n Siberia lui Dostoievski, ?n Amintirile din casa mor?ilor, sau m?car la o scurt? rait? cu Raskolnikov, s? ?n?eleag? agonia ?ntr-o realitate deplin?, s? suporte cea mai teribila experien?a, ce a lucidit??ii. Nu ?tiu ?n c??i amperi poate fi m?surat? nebunia, dar aici e vorba despre ni?te metastaze care s-au ?ntins oceanic peste tot cuprinsul c?r?ii.
Totul e calculat prost aici, ?nc?t ??i dore?ti o injec?ie letal?, sau m?car pe cineva care s? intre ?n salonul ?n care agonizezi s? ??i dea o can? cu ap?.
Nu am citit de ani buni o asemenea carte, a? putea s? o compar doar cu Pianista lui Elfriede Jelinek, de?i pare, oarecum, prea departe de sensibilitatea pianistei sado-masochiste de acolo, pentru c? aici, ?n Ecstasy, drogurile ?nro?esc con?inutul, ?l macilaresc, ?l ?ngroap? prea mult ?n ?ntunecimea pierderii de sine. O carte plin? de defecte, vanitate ?i repulsie. O s? m? ?ntorc ?i o s? r?m?n numai la Haruki Murakami.
What the actual fuck did I just read? This book slammed me across the room and punched me hard right in the face after, only to be in left in utter shook. Complete trauma (in the weirdest way possible)
O carte plictisitoare, care vorbeste doar despre consumul de substante si perversiuni sexuale, fara alt substrat, devenind redundanta. Nu m-am asteptat la acest final, insa nu este suficient incat sa am per total o parere buna despre Ecstasy.
Versiunea japonez? a Marchizului de Sade, cu diferen?a c? ?n acest roman nu este vorba doar despre sex, ci ?i despre droguri. ?n plus, scriitura este unul dintre atuurile autorului japonez, Ecstasy reu?ind performan?a de a-i induce cititorului at?t o profund? repulsie, c?t ?i o senza?ie de aparent? fascina?ie. Din p?cate, ?ns?, mie mi s-a p?rut a fi o carte foarte plictisitoare ?i nu datorit? unei pudicit??i excesive ?i prost orientate, ci pentru c? nu transmite nicio emo?ie, c? nu reu?e?te dec?t s? ?ocheze cititorul, f?r? s?-i transmit? ?i altceva mai profund. Altfel spus, nu con?ine nimic cu adev?rat memorabil. ?n ciuda faptului c? este un roman lipsit de str?lucire, de?i tema practicilor sado-masochismului este posibil s? fie atractiv? pentru unii cititori, totu?i ?nceputul este promi??tor ?i ?ntrebarea privitoare la motivul pentru care ?i-a t?iat Van Gogh urechea este incitant?. ?ns?, u?or, u?or, con?inutul interesant se dilueaz? ?i descrierea practicilor sexuale de c?tre aparent misterioasa Akemi Yokota devine tot mai pu?in atr?g?toare. Altfel spus, de?i se vorbe?te aici inclusiv despre o nou? modalitate de cunoa?tere a lumii ?i de raportare la aceasta ("Ecstasy nu era un drog care s? te fac? s?-?i pl?ngi de mil?, ci mai degrab? s? te accep?i pe tine ?i pe cei din jur a?a cum sunt"), totu?i tema principal? este aceea a g?sirii unor modalit??i mai pu?in obi?nuite de ob?inere a pl?cerii. Lectur? pl?cut?!
4.5 stars. Hhhhh soyons clair sur un point : "l'autre Murakami" n'est vraiment (mais vraiment) pas fait pour tout le monde. C'est cru, violent,.. gross, most of the time. (ok, ok, all the time.) J'ai cette fascination morbide pour Murakami depuis que j'ai lu "Dans la Soupe miso", et bien que je n'ai pas adoré tous ses autres livres jusqu'à présent, ils ne manquent pas de m'étonner à chaque fois et me mettre dans un état lamentable. Pour "Ecstasy" donc.. Meilleur que le reste à mon avis, j'ai accroché direct. Comme d'hab', un livre entier (enfin presque) en monologue, peu de personnages actifs (quatre, cinq si on compte Gan, le reste est sans importance) et une fin cruelle, bien entendue, déprimante et tout ce qui va avec. Quand un personnage se retrouve en plein trip, les descriptions de ce qu'il se passe, dans le corps et dans l'esprit, j'ai cette impression d'être la personne en plein trip.. Dur, dur. (Oui, je délire s?rement.) Franchement bluffée. Je crois que ?a va gentiment devenir une règle, de ne pas lire plus de 2 livres de Murakami par an, car chaque fois, je rentre dans un état de déprime, une perte de motivation, une période de (re)questionnement philosophique qui ne me va pas du tout ... #2Deep4You. Hhh
Incepe foarte promitator si intrigant, dar din pacate m-a pierdut pe la mijloc. Eram foarte curios, dar se pare ca am ramas dezamagit. Nu s-a dus in directia in care m-am asteptat (si de obicei imi place sa fiu surprins, dar surpriza asta mi-a omorat orice fel de dorinta de a continua de citit). Ma simt trist ca asteptarile nu mi-au fost atinse, dar din nou, poate trebuia sa ma interesez mai mult inainte.
This book made me feel uncomfortable and the end kinda confused me ngl But I like the way it s wrote ,I like the style of the writing. Also technically the book has an end but at least for me it s an open ending.I can still see a continuation of the story.
Okay so this is the rating not for the book written in its original language, nor english- i read it in my language and it was a WILD ride.
It does have some translation problems and the action does not make a lot of sense to me. I feel like everything is confusing- the task, the characters, the setting, the downfall etc. as it doesn't really lead anywhere. We are still left in the dark. A MORBID dark.
The ending left me shocked, honestly, but I can't say I was surprised- although I think I didn't fully understand the last paragraph but yea. This was my experience with this book. I really think that if I had read it in japanese/english it would've been a better experience.
Imi vreau cei 30 de lei si cele 5 ore din viata inapoi. Cine a dat ratings bune pe 欧宝娱乐 ori este o feminista dependenta de Snapchat si #bookstagram, ori hentai coomer??
Je suis enfin venue à bout de ce 1er volume de la trilogie "Monologues sur le plaisir, la lassitude et la mort", c'est fou comme Ryù résume parfaitement son ?uvre avec cet intitulé (sourire)!
En effet ce livre n'est qu'une succession de dialogues qui ressemblent davantage à de longs monologues ennuyants et composés de récits Sadomaso hyper-redondants. L'histoire est assez pauvre, il ne se passe pas grand chose, et au final vous vous demandez où vont vous mener ces dialogues: et bien nulle part!
On peut éventuellement espérer que les autres opus de cette trilogie se révèleront beaucoup plus vivants et instructifs mais personnellement j'ai décidé de m'arrêter ici.
Bref, vous l'aurez compris je ne conseille à personne ce livre, même si vous êtes comme moi amateurs de littérature trash.
This book is the first of the Murakami's trilogy called "Monologues about pleasure, lassitude and death". This one is my favourite, the one which gave me the strongest feelings! Through the narrator, we discover a strange trio, focused on SM relations. Because of the narrator's weakness -or humanity? who knows-, we dive, at our expense, into a 'foreign universe', dangerous, but which refuses to give our freedom back. I don't advise 'Ecstasy' -neither the two other books of the trilogy- to people easily bored by dialogs, as its construction and interest are all about that; different people telling their story, creating this suffocating atmosphere only by their own words. If you want to try something different, maybe you will like it too!
Primele 100 de pagini te captureaza, dupa care gandurile intruzive ale lui Ryu Murakami preiau controlul narativ si creeaza o harababura. Un roman structurat bizar, cu excesiv de multa atentie acordata unui fir narativ secundar, povestit de catre un personaj, dupa care urmeaza o actiune grabita care iroseste suspansul initial.
Personajele sunt unidimensionale si nu starnesc niciun fel de sentiment, poate doar pe alocuri o usoara scarba. Sunt mai degraba niste reprezentari arhetipale decat niste personaje complexe.
Proza autorului nu este de slaba calitate, dar povestea (si implicit, constructia ei), pur si simplu, e slaba.
Un alt aspect bizar, dar mai putin relevant, mi s-a parut felul neconcordant cu realitatea in care sunt descrise unele experiente cu anumite droguri, lucru care m-a facut sa ma intreb daca d-l Murakami a incercat vreodata ce descrie.
Daca va deranjeaza obscenitatea foarte explicita, mai bine cititi altceva. Daca nu va deranjeaza, s-ar putea sa va deschida un nou univers literar pe care sa-l explorati. Daca nu va deranjeaza obscenitatea si ati citit deja carti similare, exista carti mult mai bune, deci puteti sari peste aceasta.
Murakami nous emporte dans une histoire sombre, crue, violente... dans laquelle la fin ne peut être devinée. Un homme se laisse embarquer dans une quête qui n’est pas la sienne et se fait piéger par trois personnes mystiquement hypnotisantes. Sous fond de drogues, de jeux malsains, le lecteur tout comme le protagoniste cherche à comprendre la vérité qui semble être recherchée, mais se fait tout autant piéger. Comme d’habitude, Murakami est un pur génie. C’est ma deuxième lecture et pourtant je suis toujours aussi surprise de la justesse des mots, et je me fais encore avoir, tout comme le personnage principal. Allez, on lit la suite de la trilogie !
Nu e o lectur? u?oar?, ?n special pentru persoanele pudice. Stilul foarte descriptiv al situa?iilor de cruzime ce ?l caracterizeaz? pe Ryu Murakami este precum o pastila de ecstasy - greu de digerat, ?ns? te love?te subit ?i pe nea?teptate. Nu ?tiu exact cu ce am r?mas dup? aceast? lectur?: poate cu o deschidere asupra subiectului? Ecstasy ?mi aduce foarte mult aminte de Story of the Eye a lui Bataille.
”Cred c? uneori cuvintele sunt insuficiente. De exemplu ”iubire”. Toat? lumea folose?te cuv?ntul acesta, chiar ?i cei care toat? via?a nu fac altceva dec?t s? priveasc? focul pentru arderea c?rbunilor, s? aib? grij? de uscarea scrumbiilor chiar ?i ei folosesc aceste cuvinte: ”Te iubesc”. Ne-am spus ?i noi de-at?tea ori ”te iubesc”, pentru c? nu aveam la ?ndem?n? alte cuvinte.”
Ecstasy! Hai s? zicem c? e mai mult speed dec?t extaz. Romanul de fa?? este primul din trilogia Monologuri despre pl?cere, la?itate ?i moarte. Urmeaz? Melancolia ?i Thanatos. Myashita este acostat de un vagabond ?n timp ce filma un videoclip ?n State ?i care-l ?ntreab? dac? ?tie de ce ?i-a t?iat Van Gogh urechea. Dup? care ?i d? un num?r de telefon. ?ntors ?n Japonia sun? la acel num?r. Femeia care ?i r?spunde la telefon ?i spune c? accept? o ?nt?lnire cu el cu o singur? condi?ie: s? ia o pilul? de ecstasy pe care s? o consume ?mpreun? cu o ?prieten? intim?”. ?i astfel ?ncepe nebunia. Keiko, femeia misterioas?, ?l supune pe Myashita, iar acesta devine sclavul ei. Povestea care se dezvolt? de aici, trebuie s? o descoperi singur. Nu mi-a pl?cut romanul pentru c? femeia, Keiko, nu a fost zugr?vit?, defapt monologurile ei nu au fost suficient de bine lucrate pentru ca Myashita s? fie transformat a?a de u?or ?ntr-un masochist ?i ?n sclavul ei. Pur ?i simplu nu r?m?ne senza?ia c? acea femeie e evil, precum Chiuki sau Hashi sau Frank. Nu este astfel. Nu d? senza?ie de for?? cumulativ? ?i distructiv?, de poten?? dement? exagerat?, de psihoz? ?i sechele adolescentine, de?i Ryu ?ncearc? acest lucru. Este adev?rat c? dialogurile sunt spumoase, monologurile pot ap?sa ?i zdruncina psihicul cititorului, dar nu e suficient. Nu se ridic? la nivelul lui Ryu Murakami din celelalte romane aproape deloc. Chiar dac? nu am vorbit foarte frumos despre aceast? carte, o recomand pentru c? doar citind-o po?i s? ?n?elegi c?t de bine poate s? scrie Ryu Murakami ?i c? un scriitor de marc?, bun, chiar dac? scrie un roman mai pu?in bun, tot are talent ?i for??, spre deosebire de cei care scriu o dat? bine, r?m?n?nd tributari acelui moment de delir lingvistic pentru tot restul vie?ii.
Это все равно что пирожки с мясом, которые продают в киоске на вокзале и которые покажутся тебе сочными и вкусными в тот момент, когда ты подыхаешь с голоду. Я ничего не имею против пирожков с мясом, проблема лишь в том, чтобы уметь признать, что они не являются хорошими сами по себе, понимаешь?
Самый верный способ превратить человека в мазохиста — это вызвать у него приступ безумия, лишив его всякой возможности чувствовать. Конченый мазохист — это существо, жаждущее находиться в чьем-либо полном подчинении, как младенец в руках матери, которая единственная может удовлетворить все его желания.
Большинство сосунков подыхают именно оттого, что не могут проблеваться.
А вот теперь представь себе, какое это зрелище, когда тысяча или даже две тысячи человек одновременно справляют нужду в одном сортире, у кого-то понос, кто-то ссыт кровью, кого-то выворачивает наизнанку, кто-то скребет свой фурункул на заднице, кто-то просто подыхает. Туалеты Освенцима для меня представляют наивысшую степень ужаса, забыть о котором мне помогает лишь ?Шато Латур? семьдесят шестого года, или светлые, цвета слоновой кости, кристаллики колумбийского кокаина, или гладкая площадка для гольфа, понимаешь?
Речь здесь вовсе не о том, чтобы почувствовать себя орлом, издеваясь над женщиной. Нет, это постепенное разоблачение, когда снимаешь, одно за другим, все, что на тебе надето, это значит помочь женщине преодолеть собственное целомудрие, стыд, подбодрить ее до такой степени, до той точки, когда она оставит свой стыд, когда она будет изнемогать от желания, истекать соком, это значит похитить ее личность. Это и есть высшая точка, абсолютное блаженство.
Este o carte interesant?, care iti dezv?luie o noua lume (a drogurilor, a sadicilor, a oamenilor care joaca totul pe o carte). Recunosc ca la un moment dat m-am simtit depa?it? de varietatea, denumirea si modul de administrare a unor droguri. De unele nu auzisem niciodata si nici nu ?n?elegeam ce propriet??i au. M-a deprimat faptul ca noi, oamenii nu ?tim sa (ne) apreciem via?a (fie a noastra, fie a celor din jur).