"mai multe aici:

O carte pe care-mi doream s-o citesc de foarte multă vreme. Nu știam dacă este comercială sau nu pentru că am văzut-o la o multitudine de cititori, cu gusturi diverse, așa că nu știam ce impresie să-mi fac. În același timp, eu nu citesc recenzii amănunțite (cu detalii de plot) înainte să citesc cartea pentru că, unu, îmi dă o cheie de lectură nedorită și, doi, nu-mi place întotdeauna să știu exact ce se întâmplă. Pachinko a fost deci și o surpriză plăcută din punctul ăsta de vedere. Are toate elementele necesare unui roman senzațional, dar fără a deveni mainstream sau comercial. Mi-a plăcut stilul, mi-au plăcut personajele, dar cel mai mult poate că mi-au plăcut subiectul și modul în care autoarea a reușit să vorbească despre personajele femei și „destinul� lor � cu toate că avem de-a face de fapt (și) cu foarte multe personaje masculine. Personajul principal, Sunja, este o coreeană care ajunge în Japonia ca imigrantă alături de soțul ei și viața ei va fi cât se poate de dificilă și în același timp fundamentată pe o decizie pe care o ia ea însăși, să zicem riscantă, dar în același timp aliniată complet cu propria moralitate de neclintit. Iar această decizie va veni nu să o hăituiască, cât să definească cursul unor personaje complet legate de ea. Cartea atinge foarte bine subiectul imigrării (cum erau tratați coreenii în Japonia), subiectul credinței, dar și al sexismului, al modului în care este tratată femeia în ambele societăți (coreeană și japoneză). O face de multe ori subtil, cu o naturalețe admirabilă care îți va crea și fascinație și frustrare în același timp. Am iubit romanul lui Min Jin Lee și probabil că o să fie una din cărțile anului 2025 pentru mine. Ar merita să vorbesc mai amănunțit despre ea și sper să și reușesc."

"O poveste care m-a introdus într-o lume misterioasă și fascinantă, a Parisului din secolul al XVIII-lea, în vremea regelui Ludovic al XV-lea, în care luxul și opulența de la casa regală contrasta cu mizeria și sărăcia oamenilor simpli, care erau într-o luptă continuă pentru supraviețuire.

Inspirată din scandalul din anul 1750, al copiilor dispăruți, Anna Mazzola descoperă adevărul cu ajutorul a trei voci feminine: Madeleine, o tânără curajoasă, care dorind să scape de sistemul opresiv, ajunge să lucreze în casa doctorului Reinhart, fabricantul de păpuși și ceasuri mecanice; Veronique, fiica acestuia, o tânără vulnerabilă, dar care pe parcursul lecturii se dovedește a fi mult mai puternică, având un rol decisiv în întreaga intrigă a romanului ( însă, nu vreau să vă ofer mai multe detalii) și madame de Pompadour, celebra amantă a regelui Ludovic.

Cu o atmosfera sumbră și plină de suspans, Fata mecanică este o lectură deosebită și antrenantă, pentru toți iubitorii de ficțiune istorică! Nu vei putea lăsa cartea din mână, iar universul creat de autoare te va captiva!
"

"Cosmin Leucuța revine cu un volum de proză scurtă care nu doar că își poartă titlul ca pe o declarație, dar îl și confirmă, povestire cu povestire. „Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni� e o colecție de opt texte, fiecare funcționând ca o lume în miniatură, în care realitatea este întoarsă pe toate părțile, testată, disecată, demascată. Cititorul nu e menajat, dar nici abandonat. Leucuța îl ține aproape, chiar și atunci când lucrurile devin incomode.

Ce reușește autorul în acest volum este, înainte de toate, un exercițiu de intensitate. Povestirile sunt scurte, dar concentrate. Niciuna nu se pierde în descrieri de umplutură sau în exerciții stilistice gratuite. Totul e acolo cu un scop. Fiecare replică, fiecare detaliu, fiecare imagine contribuie la tensiunea generală, la atmosfera apăsătoare, dar vie. Scriitura e tăioasă, cu un nerv cinematografic care aduce aminte pe alocuri de dialogurile tensionate din filmele lui Tarantino. Și nu e o exagerare.

Tematic, cartea pendulează între realismul dur și absurdul care bântuie viața cotidiană. Avem personaje puse în situații-limită � uneori aparent banale, alteori extreme �, toate presate de o lume care minte prin tăcere, prin convenții, prin așteptări sociale. Uneori minciunile sunt mici, alteori sistemice. Uneori sunt personale, alteori culturale. Dar toate dor, și toate ne privesc.

Povestirea care dă titlul volumului este una dintre cele mai profunde. O întoarcere în satul copilăriei, dar văzut prin lentila lucidității adulte. E un text cu greutate emoțională, dar fără patetism. Aici, Leucuța mizează pe contrastul dintre amintire și realitate, dintre idealul de demult și deziluzia de acum. O altă piesă memorabilă este „A fost al mamei mele� � cu accente horror, dar și cu o doză de simbolism care se lipește de cititor. E o poveste despre moșteniri grele, traume și ceea ce lăsăm în urma noastră fără să vrem.

Deși sunt povestiri diferite, cu subiecte și tonalități variate, volumul are o coerență internă remarcabilă. E limpede că Leucuța a lucrat cu grijă la această carte, că a făcut selecția nu doar pe criterii de calitate, ci și de impact tematic și echilibru narativ. Cartea nu e „un mozaic�, cum se mai spune despre volumele de proză scurtă, ci mai degrabă un șir de ecouri care se completează, se întăresc reciproc și formează împreună un mesaj puternic.

Un alt punct forte este stilul sobru, dar expresiv. Autorul are acea rară capacitate de a scrie apăsat fără să pară că forțează nota. Nu sunt metafore flamboyante, nu e lirism de vitrină. Totul e bine țintit, clar, dar nu lipsit de profunzime. Este un stil matur, stăpânit, în care fiecare cuvânt își are locul.

Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni este o carte care te provoacă, dar nu te respinge. Te doare, dar nu gratuit. E o carte care te privește în față și îți spune: asta e lumea în care trăim � poți să te uiți sau să întorci capul. Și nu, nu e o lectură ușoară, dar e una profund satisfăcătoare pentru cititorul care vrea mai mult decât o poveste frumoasă. Vrea adevăr. Chiar dacă doare.

Dacă aș putea nota cu mai mult de 5 stele, aș face-o fără ezitare. Dar pentru recenzii „gospodărești�, rămânem la concluzia clară:
🔹 O carte de excepție.
🔹 Un autor care scrie cu un curaj literar rar.
🔹 O experiență de lectură care nu se uită."

"This was one of the first audibles of the year for me, and I simply loved listening to this author’s life story and unique voice. It could be part of the love I care for Gilmore Girls and the fact that Emily Gilmore must be one of the best screen characters written and played� ever. But I discovered with such surprise the life and the quite difficult circumstances of her upbringing but also to listen to her perspective on some long forgotten eras. "