Când ţii în mâini o carte despre care ştii că a fost premiată şi lăudată de atâţia critici, ai anumite aşteptă
Când ţii în mâini o carte despre care ştii că a fost premiată şi lăudată de atâţia critici, ai anumite aşteptări. Pentru mine, acesta a fost un factor care m-a făcut să nu mă pot bucura atât de uşor de această carte, fără să îmi pun mereu întrebarea "Ce este atât de special? Ce e în neregulă cu mine de nu pot să văd frumuseţea acestei poveşti?"
Fireşte, "Cerul e pretutindeni" nu a fost execrabilă, nota pe care i-am acordat-o a fost 2.5 flori de vanilie din 5, chiar la mijloc, adică a fost ok, dar nu m-a dat pe spate cu nimic. În teorie, cartea asta sună genial, şi poate că este aşa, dar au fost anumite aspecte care pe mine m-au dat înapoi de fiecare dată când mi-am zis "Ok, hai că încep să văd frumuseţea ei," aspecte pe care voi încerca să le lămuresc în mare mai jos.
[image]
Lennie e o tânără liceană pasionată de clarinet care s-a simţit mereu în umbra surorii ei, iubind-o totodată până la cer şi înapoi. Putem înţelege aşadar suferinţa care o copleşeşte în momentul în care sora ei, Bailey, moare subit. Relaţia celor două surori e chiar foarte frumos dezvoltată prin sentimentele pe care le are Lennie, prin amintirile ei legate de ele, ba chiar şi prin notiţe, poezii, pe care Lennie le scrie pe bileţele, pahare de plastic şi şerveţele, pe care le lasă în urma ei.
Durerea îi e tovarăş şi acasă, unde bunica şi unchiul ei, care ar trebui să îi fie alături, o lasă să sufere în camera lui Bailey, pe care a transformat-o într-un altar, în care nimic nu poate fi schimbat şi totul rămâne cum a fost lăsat de aceasta în ziua în care a decedat. Nimic din ce face această tânără nu este sănătos, şi nimeni nu îşi asumă rolul de a face ceea ce trebuie făcut.
[image]
Toby, fostul iubit al lui Bailey, trece prin aceeaşi situaţie, iar cei doi tineri, în lipsa unui adult care să pună piciorul în prag cum ar fi cazul, găsesc alinare într-o relaţie nefirească şi pe care clar nu şi-o doreşte niciunul. Aici a fost marea mea dezamăgire, întrucât, deşi logic din punct de vedere psihologic, gândurile lui Lennie cad în penibil, se simte dezgustată de acţiunile ei şi de săruturile lui Toby, însă din felul în care îşi formulează regretele şi absenţa unei schimbări în atitudinea ei, ar părea că doar de formă.
În paralel, se îndrăgosteşte de Joe, un clişeu de tip nou, foarte arătos, chitarist, care cântă şi la o grămadă de alte instrumente şi după care, aţi ghicit, toate fetele sunt în limbă, dar mai ales tipa cu care Lennie e "în război".
Cartea e okay, cum am mai spus şi la început, merită citită pentru că e interesantă conceptual. Marele ei atribut e că se citeşte al naibii de repede şi te ţine în priză. Nu am reuşit însă să empatizez cu Lennie, care mi-a dat impresia unui persoane care trăieşte totul intens, dar în acelaşi timp superficial. Sau poate 2 ani de când am terminat liceul şi-au pus amprenta asupra mea şi nu mă mai pot bucura de chiar orice carte contemporană pentru adolescenţi. Rămâne la latitudinea voastră să alegeţi dacă o veţi citi sau nu.
Mulţumesc Editurii Epica pentru exemplarul din această carte, sponsorul Cartepidemiei lunii iunie, ce va fi discutată live cu colegii mei la sfârşitul lui iulie.
This review is of an older edition. I removed it from Amazon due to numerous attacks by author's fans a few hours after I posted it.
Apart from theEDIT
This review is of an older edition. I removed it from Amazon due to numerous attacks by author's fans a few hours after I posted it.
Apart from the grammatical errors I initially complained about which have supposedly been fixed, this still remains a cute story but very poorly written as I have stated below.
__________________
I hate leaving bad reviews... I really do, especially when it's such a sweet story. But I've always been totally honest in my reviews, and I'm not going to stop now.
Erin is a very special girl. She was born with a birthmark, and because of it, everybody treats her like she's a freak. Even she believes that about herself. The only ones who love her for who she is are her parents and her sister and... this boy at school, Sean, who seems to be interested. Later in the book, Erin finds out why she has the birthmark and makes real friends for the first time... She even gets the boy, which is (apart from predictable) very nice. But... there is a BUT. As sweet as the story is, it's 90% tell and 10% show. The phrases the author uses are very short, and the words are very basic and simple, as if the targeted readers are 12 year-olds. I was also very bothered by the TONS of punctuation errors and grammatical mistakes. The most annoying mistake was that where should have been written "used" - past tense, the author wrote "use" - the present form. Then we have the missing commas, missing apostrophes, unnecessary commas, full-stops instead of commas, dialogues where it's unclear who is talking... and a huge amount of missing letters from words. The book is in need of serious editing.
Apart from being full of grammatical and punctuation errors, I felt as if the important parts were rushed, while insignificant events, such as taking breakfast or brushing one's teeth were repeatedly mentioned over and over again - in details. Another thing that I disliked was how important dialogues were just summarised by Erin. For instance, when Erin tells her sister about her powers, we get three sentences with a vague mention of how she reacted to the news.
To sum up, the book has a story of great potential, but fails to deliver. Not recommended....more
Loading...
