Å·±¦ÓéÀÖ

Opera lui Camus nu are niciun raţionament (sau dacă are, el este -prin cuvintele autorului, după cum vorbeşte în "Mitul lui Sisif"- un "raţionament absurd". De aceea opera lui Camus nu este una metodică, ea neavând un sistem după care avea să fie scrisă. Ea, opera, ilustrează impecabil absurdul, faptul că viaţa e absurdă şi, prin urmare, niciun raţionament nu-şi are rostul... Camus -oricât de paradoxal ar părea!- a fost un om foarte sensibil, iar asta în ciudată stilului său de viaţă vulgar. Grenier, un prieten foarte bun al filosofului existenţialist, spunea: "Camus a luptat nu numai împotriva lenei de a gândi (opera sa este ca o beţie a lucidităţii), ci mai degrabă s-a împotrivit lenei de a simţi. N-a obosit niciodată luptând, fiindcă n-a obosit niciodată iubind."