Å·±¦ÓéÀÖ

Am citit pentru prima data aceasta carte acum zece ani, daca nu ma insel. Am recitit-o de curand si pot spune ca mi-a placut la fel de mult, insa, categoric, am perceput-o diferit. Cum era si normal. Unele carti sunt facute pentru a fi citite si recitite la varste diferite, caci fiecare recitire aduce cu ea ceva in plus fata de citirea anterioara. In aceasta categorie intra si cartea de fata. Si, probabil, toate cartile lui Yalom, pe care le vei percepe diferit odata cu inaintarea in varsta.

Yalom este un psihoterapeut nonconformist, un fin cunoscator al mintii umane si un scriitor exceptional. Minciuni pe canapea reflecta vastele lui cunostinte referitoare la viata terapeutilor si ne introduce in spatele cortinei, acolo unde vom descoperi ca psihiatrii, psihoterapeutii si toti acesti doctori ai mintii sunt si ei tot oameni, cu bune si cu rele, cu demoni si cu dorinte, cu temeri si cu vicii.

Una dintre cele mai importante teme discutate -practic laitmotivul cartii -, este aceea care vizeaza relatia dintre pacient si terapeut. Este aceasta relatie mult prea formala? Nu este una autentica, care sa ajute cu adevarat pacientul si poate, la un anumt nivel, chiar sa-i fie de folos si terapeutului, prin bine cunoscutul transfer? Care sunt limitele unei astfel de relatii si cand sunt ele incalcate?

Minciuni pe canapea este o carte amuzanta, inteligenta si acaparatoare, care ridica numeroase intrebari despre umanitate, vulnerabilitate, lipsa dragostei, dorinta de apartenenta, sexualitate, traume si anxietate.

"Uita de tot rahatul ala cu pacientul care nu e pregatit de terapie. Terapia nu e cea care-i pregatita pentru pacient. "