ŷ������

Fiind el însuși un stoic declarat, William B. Irvine (n. 1952), profesor la Universitatea din Dayton, Ohio, și-ar dori să trăiască într-o lume de stoici. Crede că ar arăta ceva mai bine decît în prezent. Oamenii s-ar chinui mai puțin cu fleacuri, ar fi mai senini și mai voioși. Și, cu siguranță, ar trăi mai mult, ar depăși suta. De acord.

În acest nobil scop, el descrie filosofia stoică, principalii ei reprezentanți (Zenon, Seneca, Epictet, Musonius Rufus, Marcus Aurelius) și o adaptează la vremurile noastre (pp.27-71). Autorul recomandă cîteva „exerciții spirituale�� și sfaturi: vizualizarea negativă, renunțarea la ego / sine, meditația asupra bătrîneții și a morții etc. (pp.74-215). În final, William B. Irvine discută motivele care au dus la „declinul stoicismului�� și necesitatea de a-i da o nouă înfățișare, acceptabilă pentru contemporani (pp.219-294).

Este o lucrare mult mai bună decît Cărticica stoicismului de Jonas Salzgerber. William B. Irvine chiar i-a citit pe stoici. Singurul lucru care mă irită este faptul că toată această literatură de self-help (care se revendică de la Seneca și Epictet) s-a ivit și a explodat abia după ce filosofii în cauză au devenit vedete internaționale prin lucrările lui Pierre Hadot și Michel Foucault. Dar nimeni nu-i menționează ca precursori.

Cărțile de self-help au două defecte majore: simplifică la maximum învățăturile la care trimit (în cazul de față preceptele stoicismului) și mimează un optimism forțat. Vreți să fiți fericiți și toată lumea să prospere? Da? Atunci urmați întocmai cele 133 de reguli din această carte. Lumea va rîde de voi, dar nu vă faceți griji, fiți stoici...

Ca de obicei, traducerea și corectura lucrării lasă de dorit. Filosoful Canus nu putea juca șah (p.207). El juca latrunculi, un joc cu pioni de culori diferite, fără legătură cu șahul. Seneca nu a redactat niciodată o lucrare cu titlul Consolații către Marcia (p.107). Titlul latinesc al scrisorii este Ad Marciam: De Consolatione și se traduce prin Consolație / Mîngîiere. Pentru Marcia, așa cum foarte corect e în nota de subsol. În paragraful 3 de la p.257, sintagma „în primul rînd�� se repetă inutil în aceeași frază.

Un extras: „Cu siguranță că nu sînt primul stoic care modifică doctrina. Romanii, după cum am văzut, au adaptat stoicismul grec nevoilor lor... Stoicii credeau că principiile stoicismului nu sînt de piatră, ci mai curînd din lut...�� (p.256).

Traducerea acestui volum aparține lui Florin Tudose. Nu e menționat în prezentarea cărții.