ŷ������

Am citit acest roman în adolescență, eram convinsă că îl voi savura diferit peste douăzeci de ani! ”Învierea��, o reîntâlnire fericită și mai ales, plină de înțelesuri!

”Una dintre cele mai răspândite prejudecăți este aceea că fiecare om are însușiri proprii bine determinate, că există adică oameni buni sau răi, deștepți sau proști, energici sau blegi, și așa mai departe. Oamenii nu sunt așa. Putem spune despre un om că e mai adesea bun decât rău, mai des inteligent decât prost, mai adeseori energic decât bleg sau dimpotrivă, dar dacă susținem că un om e totdeauna bun sau deștept și că altul e totdeauna rău sau prost, spunem un neadevăr. Și totuși, noi împărțim oamenii totdeauna așa, și e greșit. Oamenii sunt ca râurile. Apa tuturor râurilor e la fel,una și aceeași peste tot, dar fiecare râu este când îngust, când repede, când lat, când încet, când curat, când rece, sau tulbure, sau cald. Așa e și cu oamenii. Fiecare poartă în sine fărâme din toate însușirile, dar manifestă câteodată unele din ele, altă dată, altele, și i se întâmplă foarte des să nu semene cu el însuși, deși rămâne totuși aceeași ființă. ��

”Oare eu sunt nebun, de văd ceea ce alții nu văd, sau nebuni sunt cei care fac ceea ce văd eu?��

”Sunt multe credințe, dar sufletul e numai unul singur.��