ŷ������

Lectura este greoaie, dar abordarea cu privire la dovezile științifice este una temperată și cu cât avansează cartea, cu atât argumentele sunt privite mai nuanțat. Foarte multe puncte bonus pentru asta. Una dintre ideile centrale ale cărții e limitele performanței sunt uneori fizice, alteori mentale, și nu în ultimul rând, limitele sunt uneori doar niște iluzii. Cred că această ultimă parte susține ceea ce mulți sportivi își doresc să audă, că limitele în performanța lor sunt doar niște iluzii. Cartea arată că acestea pot fi combătute nu atât cu metode secrete știute doar de cei privilegiați, ci întorcându-ne la simplul sfat: „Antrenează-te mult, uneori la un nivel mai ridicat decât performanțele tale obișnuite; Și odihnește-te din când în când.�� Cineva care a investigat foarte mulți factori care limitează sau facilitează performanța (hidratare, alimentare, nivelul de oxigen, credințele, stimulare trans-craniană și altele) ne îndeamnă, deci, să ne întoarcem la principiile de bază. Seamănă cu povestea cuiva care a călătorit în toată lumea, dar a preferat să se întoarcă acasă.

Cred că pot pune eticheta de „cea mai complexă abordare a performanței sportive�� pe care am citit-o până azi, și pentru asta le mulțumesc profesorilor mei pentru recomandare. Într-adevăr sunt abordate cu predilecție sporturile de anduranță (de ex. alergători de cursă lungă), dar cele mai multe informații sunt transferabile și pentru alte tipuri de performanțe. Câteva lucruri care cred că merită atenția noastră:
1. Faptul că ritmul alergării nu este în totalitate controlat voluntar (creierul intervine și funcționează ca o frână atunci când e nevoie) schimbă puțin viziunea noastră despre efort și toleranța la durere. Pentru cei interesați de această temă, studiile lui Marcora și Tim Noakes sunt impresionante.
2. Sportivii de performanță au o toleranță mai crescută la durere. Și, contrar așteptărilor, nu este vorba că nu simt durerea, ci sunt doar capabili să o tolereze mai mult timp. Bineînțeles că nu știm încă dacă oamenii care au această toleranță mai ridicată sunt mai predispuși să ajungă să facă sport sau sportul îi face să și-o dezvolte; Vechea poveste cu oul sau găina.
3. Un organism rece/răcorit va performa mai bine mai mult timp. Astfel, modalitățile prin care poți să te răcorești în timpul unei competiții (de ex. un prosop ud pe ceafă, o băutură rece) sunt deosebit de importante, în special în competițiile care se întind pe o durată mai lungă de timp.
4. Atunci când sportivii fac un antrenament, mintea dezvoltă un șablon mental pentru efortul anticipat din acel antrenament. Astfel, mintea face predicții automate despre cât de greu va fi efortul din fiecare moment al antrenamentului. Atunci când efortul simțit este semnificativ mai mare față de efortul anticipat, sportivul va avea tendința să abandoneze sau să reducă efortul depus. Discuțiile care explorează anticiparea efortului și modul în care sportivul se va simți într-un antrenament sau într-o competiție mai grea, îl vor ajuta să facă aceste predicții mai acurate.
5. Pentru că nu mă pot abține: autorul citează studii în care, prin stimulare subliminală, unui sportiv îi sunt expuse pentru 16 milisecunde (mai scurt decât o clipire) o față zâmbitoare și această expunere îmbunătățește performanța cu 12%. Sincer, mi-aș dori ca atunci când lucrez cu un sportiv pot să fac asta, dar din păcate nu funcționează chiar așa. Până să ajungem să vorbim de contribuția stimulării la nivel subliminal încă nu este foarte clar dacă percepția subliminală există, și în plus replicabilitatea pentru astfel de studii este scăzută. (NB. Aceeași poveste este valabilă și pentru studiile cu hipnoza)

Cred, asemeni autorului, că antrenamentul este tortul și credințele despre propria performanța sunt cireașa de pe tort. Desigur, uneori cireașa face toată diferența. ��
Ce face deosebit de bine cartea este că identifică foarte mulți factori care contribuie în performanța sportivă, nu inventează roata, dar ne arată cum fiecare factor are rolul lui. Unii factori pot fi modificați cu antrenamentul necesar, alții pot fi compensați, pe unii trebuie să îi acceptăm ca niște limitări și să încercăm alte metode pentru a fi mai performanți. Oricum ar fi, mentalitatea că sportivul trebuie să performeze oricând și oricum trebuie schimbată. Astăzi știm mai mult și mai bine de atât.
Din păcate, cartea nu este disponibilă în limba română, dar poate fi găsită aici în limba engleză: