Å·±¦ÓéÀÖ

Este aproape imposibil de priceput ecoul imens pe care l-a avut în 1774 această povestire / nuvelă de 100 de pagini. O recitesc acum cu maximă înduioșare, am citit-o prima dată în liceu. Unii au vorbit de o adevărată epidemie de sinucideri declanșată de lectura cărții, dar asta este o informație de verificat. Mulți contemporani de-ai poetului s-au recunoscut, probabil, în trările exaltate ale eroilor (Lotte, Werther, Albert) sfîșiați între datorie și iubire.

Ceea ce supără / amuză la o lectură recentă e retorismul strident al însemnărilor din jurnalul tînărului. Invocația permanentă a Cerului, exclamațiile care încep întotdeauna cu „vai�, „o�, „of�, „ah�, crizele de plîns convulsiv, bocetele, toate tulbură sobrietatea lecturii. Ne-am obișnuit cu un alt tip de scriere, mai puțin exaltată, mai rece, minimalistă (cum se zice acum). Goethe îl descrie pe Werther ca pe un ins mult prea declamativ, scuturat de convulsii, de o emotivitate aproape morbidă și, deci, puțin verosimilă, chiar în epoca lui Goethe. Nu uit însă că poeții formează sensibilitatea publicului. Am ales cîteva exemple de comic involuntar:

„Nefericitule! Nu ești nebun? Nu te înșeli oare pe tine însuți? Ce înseamnă această pasiune cumplită și fără de sfîrșit?�.

�...m-am azvîrlit la pămînt și am plîns îndelung, apoi am sărit în picioare...�.

„Am primit o scrisoare de la dînsul, o scrisoare în fața căreia am îngenunchiat...�.

„O, Doamne, care m-ai făcut, dacă mi-ai fi dăruit această fericire, toată viața mea ar fi fost o neîntreruptă rugă�.

„Ah, golul acesta, golul acesta îngrozitor...�. „Ah! iubirea, bucuria, căldura, voluptatea...�. „O! Cu brațele deschise stăteam pe marginea abisului...�.

Lotte către Werther: � Fii bărbat!�.

„Ajunse acasă și se duse singur în odaia lui. Aici plînse cu hohote�.

„Un val de lacrimi care izbucni din ochii Lottei și îi ogoi inima opri cîntecul lui Werther�.

„Sînt gata, Lotte! Bat, rece și țeapăn, la poarta de aramă a morții�.

Dincolo de aceste pasaje lacrimogene, care ne stîrnesc poate un zîmbet sceptic, lectura Suferințelor tînărului Werther e necesară pentru orice studios care vrea să priceapă cum a evoluat proza de la Petronius și Apuleius la Thomas Pynchon și Philip Roth. Și cum s-a format publicul ei.