ŷ������

Moṣtenirea Eszterei = a fi considerat cu bunã ṣtiințã ṣi în mod voit fraier ṣi preabun de cãtre cei din jurul tãu, nu conteazã cât de ticãloṣi / nerecunoscãtori ar fi apoi aceṣtia. O filozofie greu de aplicat în viața realã, dar nu imposibil. Uneori aceasta este singura cale spre o stare de siguranţă cunoscută, o siguranţă specifică naufragiului şi fericirii lipsite de doruri.
"După un anumit timp, nu se mai poate „repara�� nimic între doi oameni; am înţeles acest adevăr deznădăjduit în clipa în care stăteam amândoi pe băncuţa de piatră. Omul trăieşte, îşi tot cârpeşte, îşi repară, îşi construieşte viaţa, apoi uneori şi-o strică; odată cu trecerea timpului îşi dă seama că totul, aşa cum este, alcătuit din greşeli şi din momente întâmplătoare, este irevocabil. Când cineva apare din negura trecutului şi afirmă pe un ton sentimental că vrea să repare „totul��, nu poţi să faci altceva decât să-i compătimeşti intenţia şi să râzi de ea; timpul „a reparat�� deja totul, într-un mod special, singurul mod posibil."
Există ceva ce puțini oameni cunosc, un anume fel de demnitate modestă, demnitatea existenţei. Gata cu umilinţele. Minunatã ṣi subtilã lecție ne-ai dat tu, dragã Ezstera!