Å·±¦ÓéÀÖ

După ce am fost transportat în Trainspotting şi trecut prin viaţa de junker din Leith, am făcut o cură de dezintoxicare după care m-am întors la Jeg. Cred că cel mai potrivit mod de a vorbi despre această carte ar fi: oooh, aaaahhh, îîîh, bleah, oaaaaa, pfiuu, etc. Dar, după cum se poate observa, o înşiruire de onomatopee nu te face deloc să vrei să citeşti o carte chiar de e scrisa de Irvine Welsh. Însă nici să vorbeşti ca la carte nu poţi să o faci când te gândeşti la Jegul (he, he) lui Irvine Welsh aşa că nu pot spune decât: foarte tare dom’le. Romanul lui Welsh este o calatorie dementa pentru ca te poarta prin tripurile lui Bruce Robertson si furiile lui de poliţist. Scurt: un vierme intestinal care vorbeşte (pe bune!), droguri, prostituate, personalitate ambiguă, decadenţă, poliţişti corupţi cu un fel de inteligenţă în dotare şi mult, mult Jeg. Un roman tare ca o gură de absint sau ca o lovitură primită între picioare. Nu se recomandă pudicilor şi celor ce au stomac sensibil, merg de multe ori la biserică sau cred că omul este bun de la natură.

Jegul nu e Jeg destul dacă:

1- nu ar fi avut parte de un personaj construit foarte bine din punct de vedere psihologic. Nu mi-e frică să-l compar pe Bruce Robertson cu unul dintre personajele lui Dostoievski şi nici modul autorului de a crea şi urmări profilul psihologic al actorului principal.
2- nu ar fi fost abundenţa de trivialităţi şi acţiuni care te pot lăsa cu gura căscată şi scârbit de ceea ce tocmai ai citit. Ceea este înfiorător apare însă după ce ai citit romanul sau în momentul în care te-ai decis să iei o pauză de Jegul lui Irvine Welsh şi dai de jegul de la televizor şi realizezi că Bruce Robertson pare a fi un fel de homo universalis.

3- nu e palpitant şi dur. Îţi garantez că nu o să te prinzi până la ultima pagină care e faza cu viermele intestinal-conştiinţa-naratorul din umbră-corul din maţele lui Bruce. Dacă nu te-ai ataşat de el de la bun început atunci nu o să îţi placă de el niciodată. Însă e bine să-l urmăreşti pentru că ce are de spus o să te dea pe spate. Ha!

Dacă Frankenstein e un Prometeu modern atunci Bruce Robertson este un Raskolnikov contemporan.