Å·±¦ÓéÀÖ

Nu mă pot abține să nu scriu câteva cuvinte despre acest roman, scris de Stephane Carlier, și publicat în Franța tocmai de Gallimard... Multipremiată, îndelung apreciată de deja obosita exegeză galică...Da, Clara citește Proust, și bine face, așa cum romanul o va demonstra, asta va reprezenta salvarea ei de la o existență latent-mediocră în ceea ce privește plăcerea estetic- literară... Citește coafeza noastră părăsită Proust, dar n-ar trebui să uite nici de Rimbaud, Baudelaire, Rabelais, Camus, Beauvoir (să mai zic?) poate n-ar strica nici lectura aventurii romantico-cavalerești din Tristan și Isolda și pentru dobândirea unui aer prețios de feminism/feminitate, cu siguranță, ar prinde bine Cartea cetății doamnelor, iscălită de Christine de Pisan. Receptez acest roman, parcă scris voit fragmentar, și poate în pripă, drept tras cu ochiul dindărătul unei uși crăpate spre universul confiseriei proustiene. Măcar finalul reușește să revitalizeze atmosfera de salon franțuzesc...nu, nu vă precipitați...de salon de coafor, nicidecum literat...unde se visează doar pe marginea cântecelelor de radio...Singurele rânduri cu adevărat rafinat-meșteșugite aparțin...cui altcuiva decât...astmaticului Marcel...