Å·±¦ÓéÀÖ

După o perioadă plină, am revenit la o lectură minunată, aparținând doamnei Grimaldi. Autoarea aceasta a intrat în rândul scriitorilor mei preferați iar pentru anul 2024 sunt sigură deja că dânsa este marea surpriză pe care am descoperit-o, autoarea anului pentru mine. Acest om scrie cum respiră: atât de natural, omenesc, pur, sincer dar necesar totodată. Începi o carte de-a dumneaei și ai nevoie de restul paginilor ca de aer pentru că are un talent indiscutabil, o finețe aparte, un umor unic care demontează momentele grele ale vieții și le reduce la momente mai mici și mai ușor de asimilat sau de depășit. Și așa se face că vrei să stai acolo și să afli toată povestea.

Revenind la cartea cu pricina, cred că este preferata mea din tot ce am citit până acum de la autoare. Așa stări diverse ce mi-a adus... Acum plângeam, acum zâmbeam, acum râdeam zgomotos și acum învățam lecții sau mă opream asupra vreunei idei și mă minunam câtă dreptate are autoarea și cât de corect și de frumos a spus totul. Mă repet tot zicând lucruri, știu, dar n-ai cum să treci indiferent pe lângă munții de talent și de omenie care zac în Virginie Grimaldi. Deja cred că autoarea în sine este o frumoasă lecție de viață pentru noi toți.

Avem în carte teme grele precum iminența morții, pierderea celor dragi și continuarea vieții fără ei prin readaptare. Avem un azil de bătrâni unde Julie ajunge să lucreze ca psiholog după ceva pierderi grele, atunci când vrea să se refacă, să uite sau să se regăsească, să se reconstruiască, să se vindece... Un psiholog care are nevoie la rândul ei să răzbată, să fie fragilă și să recunoască faptul că nu-i este bine. Mi-a plăcut ideea aceasta de a arăta că toți putem fi răniți și putem fi ajutați indiferent de profesia noastră. Să înveți de la oamenii care au deja călătorii mai lungi în spate, e fascinant pentru că lecțiile lor deja trăite sunt mai prețioase, timpul pentru alte călătorii mai scurt și iubirea lor automat mai intensă. Toate personajele sunt delicioase cu o singura excepție - Marc. 😂 Până și Léon în "acreala" lui are mai mult haz și sens.

Ah și încă ceva! Finalul!! Doamne, ce mi-a plăcut! Nu m-aș fi așteptat! 🥰