ŷ������

O carte despre comunismul din Albania ce oferă o perspectivă unică, mai ales deoarece totul este văzut prin ochii unui copil care încearcă să înțeleagă realitățile regimului totalitar.

Romanul este povestea autobiografică a copilăriei autoarei Lea Ypi, crescută în Albania comunistă a anilor ��80. La vremea respectivă, Albania era condusă de regimul totalitar al lui Enver Hoxha, cunoscut pentru izolarea extremă a țării. Lea crește într-un mediu plin de contradicții, unde ideea de „libertate�� este omniprezentă�� dar cu un sens total răsturnat.

Lea începe povestea cu convingerea fermă, moștenită de la familia ei și de la propaganda de stat, că Albania este „cea mai liberă țară din lume.�� Libertatea, pentru regim, însemna lipsa influenței imperialismului capitalist și faptul că își păstra puritatea ideologică.

Copilăria autoarei este povestită cu candoare și ironie: cum credea că „Stalin era unchiul tuturor copiilor�� și cum statuia lui Enver Hoxha din orașul ei părea mai vie decât oamenii.

Prăbușirea comunismului în 1990 și tranziția spre capitalism o fac pe autoare să descopere ca că „libertatea�� nu e tocmai ce a visat, iar promisiunile de democrație vin la pachet cu haos, corupție și o nesiguranță constantă. Ea își pune întrebări esențiale despre ce înseamnă să fii cu adevărat liber, întrebări care rezonează adânc cu cititorii din fostele state comuniste.

Romanul nu este doar o poveste despre Albania, ci despre toate țările care au trăit trauma regimurilor totalitare și confuzia libertății post-comuniste. O carte ce o super-recomand!