Å·±¦ÓéÀÖ

Cărțile, filmele, muzica, sportul, visele, toate spun povești. Suntem înconjurați de povești. Până și știința are poveștile ei, să ne amintim de Big Bang, povestea originii Universului.

Copii nu au nevoie să-i învețe cineva cum să trăiască povestea. Nu trebuie să-i momim cu ceva ca să inventeze povești, așa cum îi momim să mănânce broccoli. Copii se joacă "de-a ceva" din instinct. La un an, copilul poate să țină o banană la ureche ca pe telefon sau să se prefacă că duce la culcare un ursuleț de pluș.
Caracterul instinctual al poveștilor ne arată că acestea îndeplinesc o funcție biologică.

Psihologul Steven Pinker susține că povestea este locul în care oamenii se duc să exerseze aptitudinile esențiale pentru reușită în viața socială. "Literatura oferă sentimente pentru care nu trebuie să plătim niciun preț" susține Jant Burroway. Ne permite să iubim, să condamnăm, să fim complici, să sperăm, să ne fie frică și să urâm, fără niciunul dintre riscurile pe care aceste sentimente le presupun de obicei. Avem posibilitatea să vedem într-un spațiu de realitate simulată cum ar fi să ne confruntăm cu un ins periculos sau să seducem nevasta altcuiva, iar eroul moare în locul nostru.

Recomand