Å·±¦ÓéÀÖ

Această antologie nu este un manual de feminism. Și oricum feminismul este un concept care pare simplu, dar este mult prea complex pentru a fi conținut într-o singură carte. În schimb, colecția coordonată de Emanuela Ignățoiu-Sora și Ionela Băluță reprezintă un set de experiențe personale care au condus autoarele pe drumul spre propria variantă de feminism, fie ca reprezentante ale mediului academic, fie ca participante în politică sau în diverse roluri în mediul privat.

Este o carte despre multiplele fațete ale feminismului. Doamnele care au semnat eseurile din această colecție vorbesc despre ce înseamnă să fii femeie în România și abordează teme dintre cele mai diferite, de la rolurile de gen în familie, la mamele adolescente (unde stăm extrem de prost), la contribuția, deseori omisă, a femeilor în istorie și știință, la misoginia instituțională sau intersecțională, la femeia văzută ca obiect, educație, hărțuire sexuală, identitatea feminină.

M-am regăsit în majoritatea textelor, într-un fel sau altul. Sunt puternice, dezbrăcate de cosmetizări inutile, impudice, amuzante, triste, frustrante. Sunt texte de la femei care nu s-au complăcut, care și-au făcut vocile auzite.

Mi-a plăcut, pe de o parte, alegerea doamnelor care au semnat textele din această colecție - nu avem voci „faimoase�, ci voci raționale, persoane care vin din mediul academic, profesoare, scriitoare, profesioniste. Ce pot spune că mi-a lipsit a fost vocea minorităților (de orice fel), singura dintre autoare care vorbește despre rasism fiind Roxana-Magdalena Oprea, a cărei poezie despre comunitatea Roma m-a sensibilizat profund.

Avem nevoie de astfel de cărți, avem nevoie ca ele să nu se limiteze la scrierile academice de proveniență SNSPA, să vorbească pe limba oricui - și a mea, și a bunicii mele, și a femeilor casnice care nu au avut luxul educației, poate și pe limba bărbaților care își doresc să învețe despre lumea interioară a femeilor cu care împart planeta.