ŷ������

mai multe aici:

Îl citesc pentru prima oară în română pe Natsume Soseki. Am citit câteva romane de-ale sale traduse în engleză și e un autor care-mi place mult și care m-a introdus frumos în literatura japoneză. Aici avem o colecție de zece povestiri (foarte scurte) care, așa cum spune traducătoarea, „sunt scrise într-un stil evaziv, cultivând ambiguitatea, și sunt plasate la granița dintre fantastic și enigmatic��. Mi se pare că fiecare poveste e și un exercițiu stilistic și asta m-a cucerit într-un anumit fel. Sunt scrise simplist cu câteva artificii de limbaj specifice și perioadei și limbii japoneze (și bănuiesc că unele fraze își pierd poate din flerul poetic în traducere, cum se întâmplă cu orice limbă). Dar mi-a plăcut misterul țesut în jurul lor, tocmai această ambiguitate/evazivitate și elementul neașteptat adesea servit la final, care a închis cel mai adesea povestirile. Probabil că preferata mea este cea de-a treia povestire. Nu cred că e neapărat cea mai bună carte cu care să începi lectura lui Natsume Soseki, aș începe mai degrabă cu Kokoro (care e probabil cea mai bună carte a sa, cel puțin din ce-am citit eu) și pe care o găsiți acum și în română (tot la Alice Books). Odată ce ești familiarizat cu autorul, cred că vei găsi foarte frumoase povestirile din cartea asta.

Și volumul cred că merge mână-n mână cu Piatra de foc și alte povestiri de Kenjy Miyazawa. Ambele apărute la editura Alice Books. Traduse de Raluca Nicolae.