Å·±¦ÓéÀÖ

“Tăceau unul lângă altul, mână în mână, lipiÅ£i, orbi, fără de gând, fără trecut ÅŸi fără viitor, fericirea fiind splendoarea unui vid perfect ca ÅŸi al cerului.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, Vara, trupul ÅŸi sufletul meu sunt începutul unui mare cântec ÅŸi tremurul mâinii care-l caută.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lângă ei ÅŸi am rămas cu mâna-ntinsă, ca a regelui Lear.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Sunet. Ecou. AcelaÈ™i lucru È™i totuÈ™i altceva.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“CunoÈ™ti o femeie, o vezi, o auzi, constaîind o serie de calități È™i defecte, distrat È™i în treacăt, sau atent È™i cu dinadins, te deprinzi să rămîi “tuâ€� în prezenÈ›a ei, adică spectator mai mult sau mai puÈ›in atras de spectacolul feminității ei, o critici mintal, o apreciezi uneori È™i o accepÈ›i treptat, aflînd cum e frumoasă, cum e deÈ™teaptă sau mediocră, avînd surprize agreabile È™i dezamăgiri supărătoare, pînă cînd într-o zi simÈ›i că mai presus de aprecierea ta femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abea-l È™tii numai tu. Bătaia de inimă pe care È›i-o dă acest secret te face să respiri adînc propriul tău suflet, în care au apărut arome mai misterioase decît cele aduse de sevele pămîntului. ÃŽntinzi braÈ›ele spre primavara lor. IubeÈ™ti. Și femeia de mult cunoscută îți apare nouă, din clipa în care ai întîlnit-o. Te miri că n-ai vazut de atunci ceea ce abea descoperi într-o evidentă edenică. E o mirare intensă ca geniul, oricît ar fi de plat ceea ce-i urmează. Secunda acestei mirări hrăneÈ™te cu luceferi pe poeÈ›i È™i cu cea mai virulentă toxină pe oamenii obiÈ™nuiÈ›i.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“...GândeÅŸte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine ÅŸi dusă în întunericul fără fund...”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“CondiÅ£ia dragostei este să caute, nu să descopere, să vrea să ÅŸtie, fără să afle, să fie ritmul unei continue miÅŸcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat. Mai mult decât curiozitate: nostalgie.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Åžtii să asculÅ£i? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă ÅŸi se întorc, ducând ÅŸi aducând primăvara? Åžtii ce-i nostalgia? PriveÅŸti uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo ÅŸi într-acele, fără fiinţă, o apropiere ÅŸi o îndepărtare în preajma ta. GândeÅŸte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine ÅŸi dusă în întunericul fără fund.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Adevărate deprimări încep cu efortul eroic de a le ascunde.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Vara era veselă pe morminte ca o fetiță care nu È™tie că-i orfană.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Căci nu cunoÈ™tea om â€� după aprecierea lui insuÈ™i â€� mai inapt pentru o astfel de îndrăgostire subită decât el. Fiindcă îndrăgostirile subite se nasc din lipsa de contact cu subconÈ™tientul. Pentru majoritatea oamenilor, subconÈ™tientul e o absență miraculoasă, ca È™i Dumnezeu; când apare, cand izbucneÈ™te, mai exact, e splendoarea unei mînii sau fatalitatea unei porunci care depășeÈ™te puterea minÈ›ii È™i energia voinÈ›ei. Mintea cade în genunchi È™i se tîrăște, înfricoÈ™ată È™i supusă. Și oarbă.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Era ordonat ca oamenii care stiu ca nu se vor casatori niciodata.O ordine care afirma o singuratate acceptata.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Suntem doua liberatati. Dragostea noastra nu e umilinta, e o mandrie. Nu vreau sa te coplesesc, sa-ti limitez viata numai la mine. N-as avea nici o bucurie sa am alaturi de mine un prizonier. Nu-ti cer decat dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o impart cu nimeni. Asa cum nici tu nu vei imparti cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste esti liber a trai cum vrei.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Iubirea nu e o stare de luciditate, ci tocmai o renuntare la luciditate, un interimat al inimii.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Norocul e ca È™i Dumnezeu: nu-l vede decât cine crede în el.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“tă ce-Å£i aduce scrisoarea mea.

Nu mă tem nici de zâmbetul tau, deci nu mă tem de nimic. Sunt cea mai mică fata a lumii între rândunelele ei, fiindca mă înfăşor în intregul ei necunoscut.
Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să ma afle. Glasul tau nu poate să mă strige şi nu ştie unde.
Sunt între cele patru zări: răspântia lor.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“ÃŽn loc să facă o lecÈ›ie sobră, făcuse oratorie cu foarte multe digresiuni, cu izbucniri lirice, obÈ›inând un succes imens. Plecase pălmuit de aplauze, având certitudinea unei mari inferiorități calitative față de lecÈ›iile de odinioară. Aplauzele nu dovedeau decât un singur lucru: că auditoriul studenÈ›esc era la nivelul lecÈ›iei aplaudate, ceea ce nu-l consola deloc, fiindcă astfel de succese îl degradau față de el însuÈ™i, dându-i impresia unei complicități servile cu gloata.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei

“Nathan Sabbetai contrazicea atât de categoric specificul evreiesc, aÈ™a cum e formulat în țările cu È™oapte, murmure È™i miÈ™cări anti-semite, încât în cercurile agresiv naÈ›ionaliste se spunea despre el că e un evreu ratat. Astfel, intransigenÈ›ii eludau recunoaÈ™terea, impusă măcar de cochetăria obiectivității, că sunt È™i evrei de treaba. Ratat îl socoteau È™i evreii, dar nu ca evreu, ci ca om.”
― Ionel Teodoreanu, Lorelei