Å·±¦ÓéÀÖ

“Sistemele se prăbuÈ™eÈ™c pentru că sunt sisteme. Dar tocmai pentru că sunt sisteme, elementele care le alcătuiesc rămân multă vreme fără întrebuinÈ›are după năruirea ansamblului ale cărui părÈ›i erau. Lipsite de legăturile È™i de sensul lor, ele întâmpină multe greutăți ca să se organizeze din nou. Nu reuseÈ™c, în realitate, decât constituind noi sisteme, la fel de geniale È™i la fel de nedrepte ca È™i cele care le-au precedat - poate ceva mai geniale È™i ceva mai nedrepte? aceasta-i întrebarea -, dar care, în orice caz, vor fi distruse la rândul lor. E ceea ce denumim istorie în care, ca în acele teorii ale fizicii unde alternează explicaÈ›iile de undă cu cele prin corpuscul, se pot citi fără deosebire etapele conÈ™tiinÈ›ei către desăvârÈ™irea sa sau succesiunea nedefinită a formelor, a evoluÈ›iilor È™i a ciclurilor, mai mult sau mai puÈ›in lipsite de sens, mai bogată în orice caz în iluzii decât în progres.”