Å·±¦ÓéÀÖ

“I am a man" he told her, "and men do not consume pink beverages. Get thee gone woman, and bring me something brown.”
― Cassandra Clare, City of Glass

“Everything that anyone would ever look for is usually where they find it.”
― Margaret Wise Brown

“I looked over at him now. Everyone always celebrates the easy attractiveness of green or blue eyes, but there was a depth to Davis's brown eyes that you just don't get from ligther colors, and the way he looked at me made me feel like there was something worthwhile in the brown of my eyes, too.”
― John Green, Turtles All the Way Down

“You fell in love with her
when she couldn't love herself.
You loved her wide brown eyes
that resembled the color of pure honey,
and her big plump lips
that were perfect enough to kiss.
You loved her voice
when she called your name
because she couldn't fall asleep,
and the silence of it all
when she was long gone in her dreams.
You taught her to love herself;
head, toe, and everything in between.
Her body,
her mind
and soul.
Let nothing intervene.”
― Altruistic Poetry

“He is testing his body in the wind, feeling the weight and breadth of it. My heart is a new bird throwing itself against the space he is taking up. There are no long-legged white girls around us, no pale, over-cologned boys snicker-flirting with the bartender. Instead, all around us, there are brown and Black bodies marked with glow paint and tattoos. There are micro-minis and leather short-shorts and calf-length dresses in pleated faux silk atop unshaven legs. There are bodies with breasts, with thights, with scars, with canes; wearing high heels, wearing high tops; large bodies, small bodies, bodies that twirl and shake and fill the room. This is not dancing, but a becoming of winged creatures.”
― Zeyn Joukhadar, The Thirty Names of Night

“Some kids are black, or brown - some kids are red, and others white.
Kids come in all different colors, shapes and styles - beautiful and bright!”
― Christina Engela, Other Kids Are Kids Almost Just Like You

“Are you all right?'
'How do I look?'
'Umâ€� You have raven hair, brown eyes and bronzed skin if you didn’t know, and you’reâ€� human.”
― Melita Tessy, Battle of the Spheres: Crust, Mantle and Core

“O amor pertence a outro reino. Não o podemos fabricar a pedido. Nem o podemos subjugar quando aparece. O amor não é uma escolha nossa.”
― Dan Brown, Origin

“You’re yellow from the time gathered upon you. I’m brown, I’ve been around for ages.”
― Pallavi Sareen

“Years come n go as we age,
Green is the youth, the fresh,
With time the green beckons
shade of gold, the golden era,
Alas! Nothing lasts forever,
Brown is the end for the leaf,
So is life for even the mighty,
That what begins has to end,
Gratifying what ends, begins
again for a new life, old love.
Generation to generation, Amen!”
― Mukesh Kwatra

“White, green, and blue, the colors of winter that have predominated for at least four months, cede the stage to brown. Much has been written about the therapeutic properties of green and blue, but plugs for brown are scant. The snow's disappearance amounts to the emotional equivalent of a plastic surgery gone bad. When the gauze is unwrapped, the patient sees the result and is horror stricken.”
― Randy Spencer, Where Cool Waters Flow: Four Seasons with a Master Maine Guide

“No one touched the pumpkin foot, except me. I cut a huge slice and dug in. To my surprise, it tasted musty and earthy, just how I imagined the flavor of the color brown would be...”
― Richard Blanco, The Prince of Los Cocuyos: A Miami Childhood

“ȘtiinÈ›a a uÈ™urat, într-adevăr, suferinÈ›ele cauzate de boli È™i de mizerie, È™i ne-a oferit o sumedenie de maÈ™inării pentru distracÈ›ia È™i confortul nostru, dar ne-a lăsat o lume lipsită de minunea frumuseÈ›ii. Apusurile de soare au fost reduse la frecvenÈ›e È™i lungimi de undă. Complexitatea universului a fost transpusă în ecuaÈ›ii matematice. Ne-a fost distrus chiar È™i respectul nostru de sine, ca fiinÈ›e omeneÈ™ti. ȘtiinÈ›a afirmă că Pământul È™i locuitorii săi nu sunt altceva decât un strop nesemnificativ în marele proiect universal. Un accident cosmic. ÃŽnsăși tehnologia care promite să ne unească, tocmai ea ne desparte. Fiecare individ se află acum într-o interconexiune electronică cu întreg globul È™i totuÈ™i ne simÈ›im mai singuri ca niciodată. De pretutindeni ne asaltează violenÈ›a, agresivitatea, dezbinarea È™i trădarea. Scepticismul a devenit o virtute. Cinismul È™i nevoia de dovezi È™i certitudine înseamnă azi gândire avansată. E de mirare deci că oamenii se simt acum mai deprimaÈ›i decât în orice alt moment al istoriei noastre? Mai are È™tiinÈ›a ceva sacru? Ea caută răspunsuri disecând pruncii încă nenăscuÈ›i! Ba chiar visează să ne restructureze până È™i ADN-ul! ȘtinÈ›a sfărâmă lumea lui Dumnezeu în fragmente din ce în ce mai mici, din dorinÈ›a de a-i pătrunde înÈ›elesul... È™i tot ce găseÈ™te nu sunt decât alte întrebări.”
― Dan Brown, Angels & Demons

“Străvechiul conflict dintre religie È™i È™tiință a luat sfârÈ™it. AÈ›i câștigat. Dar n-aÈ›i jucat cinstit. N-aÈ›i oferit răspunsurile dorite. AÈ›i câștigat reorientând societatea omenească atât de dramatic, încât adevăruri considerate altădată imuabile par astăzi inaplicabile. Religia nu mai poate È›ine pasul cu voi. Dezvoltarea È™tiinÈ›ifică este exponenÈ›ială. Se hrăneÈ™te din propria substanță, precum un virus. Fiecare descoperire deschide calea spre alte descoperiri. Omenirii i-au trebuit mii de ani pentru a progresa de la roată la automobil, dar numai câteva decenii pentru a trece de la aceasta la zborul spaÈ›ial. Azi, progresul È™tiinÈ›ific se măsoară în săptămâni. Avansează orbeÈ™te, fără a putea fi controlat. Prăpastia dintre noi se adânceÈ™te tot mai mult È™i, cu cât religia rămâne mai în urmă, cu atât oamenii se simt mai goi, mai pustiiÈ›i din punct de vedere spiritual. Plângem È™i strigăm în goana noastră de a desluÈ™i înÈ›elesuri. Și, credeÈ›i-mă, strigăm din toate puterile. Vedem OZN-uri, comunicăm cu morÈ›ii, vorbim cu spiritele, trăim experienÈ›e de ieÈ™ire din corp... toate aceste excentricități par È™tiinÈ›ifice, dar sunt ruÈ™inos de iraÈ›ionale. Ele nu sunt decât strigătul disperat al sufletului nostru singur È™i chinuit, mutilat de propria iluminare È™i de incapacitatea lui de a vedea un sens în orice altceva decât în tehnologie.”
― Dan Brown, Angels & Demons

“ȘtiinÈ›a, spuneÈ›i voi, ne va salva. ȘtiinÈ›a, spun eu, ne-a distrus deja. ÃŽncă de pe vremea lui Galilei, Biserica a încercat să încetinească marÈ™ul triumfal al È™tiinÈ›ei, uneori cu mijloace greÈ™ite, dar întotdeauna cu cele mai bune intenÈ›ii. Chiar È™i aÈ™a, tentaÈ›ia este prea mare pentru ca omul să-i poată rezista. PriviÈ›i în jurul vostru! ȘtiinÈ›a nu È™i-a respectat promisiunile. Făgăduielile de eficientizare È™i simplificare a vieÈ›ii nu au adus decât haos È™i poluare. Am devenit o specie dezbinată È™i violentă... care înaintează rapid pe calea distrugerii.”
― Dan Brown, Angels & Demons

“Cine este acest dumnezeu al È™tiinÈ›ei? Cine este dumnezeul care le oferă copiilor săi putere, dar nu È™i un cadru moral care să-i înveÈ›e cum să-È™i folosească acea putere? Ce fel de dumnezeu dă copilului său focul, dar nu-l învață care sunt pericolele ce-l pândesc? ȘtiinÈ›a nu spune nimic despre ce-i bine È™i ce-i rău. Manualele de È™tiință ne învață cum să producem o reacÈ›ie nucleară, dar nu conÈ›in niciun capitol în care să se întrebe dacă aceasta e bună sau e rea. ȘtiinÈ›ei deci îi spun acest lucru: Biserica a obosit. Am obosit încercând să fim jalonul vostru. Ne-au secat resursele tot zbătându-ne să fim o voce a echilibrului în nesfârÈ™ita voastră căutare pentru a descoperi particule tot mai mici È™i profituri tot mai mari. Nu vă întrebăm acum de ce nu vă controlaÈ›i, ci cum aÈ›i putea-o face. Lumea voastră se miÈ™că atât de repede, încât dacă vă opriÈ›i chiar È™i pentru o secundă să vă gândiÈ›i la implicaÈ›iile acÈ›iunilor voastre, un altul, mai eficient, vă va depăși pe negândite. AÈ™a că înaintaÈ›i mereu. Voi înmulÈ›iÈ›i armele de distrugere în masă, dar papa este cel care străbate globul, implorându-i pe liderii din lumea întreagă să le reducă. Voi clonaÈ›i fiinÈ›e vii, dar Biserica este cea care vă reaminteÈ™te să È›ineÈ›i seama de implicaÈ›iile morale ale acÈ›iunilor voastre. Voi îi încurajaÈ›i pe oameni să comunice prin telefoane, monitoarea È™i computere, dar Biserica este cea care își dechide porÈ›ile È™i ne aminteÈ™te să ne apropiem unii de alÈ›ii, aÈ™a cum ne-a fost dat. AÈ›i ajuns chiar să ucideÈ›i prunci încă nenăscuÈ›i, în numele cercetărilor menite să salveze alte vieÈ›i. Și iarăși, Biserica este cea care vă atrage atenÈ›ia asupra nebuniei acestui raÈ›ionament. Și în tot acest timp, voi declaraÈ›i că Biserica e ignorantă. Dar cine e, de fapt, ignorantul? Cel care nu poate defini fulgerul, ori cel care nu-i respectă forÈ›ele cutremurătoare? Biserica își deschide braÈ›ele către voi. Către fiecare om în parte. Și totuÈ™i, cu cât noi ne apropiem mai mult, cu atât ne respingeÈ›i mai tare. „ArătaÈ›i-ne o dovadă că Dumnezeu existăâ€�, ne cereÈ›i voi. PriviÈ›i spre ceruri cu telescoapele voastre, vă zic eu, È™i spuneÈ›i-mi cum ar fi posibil să nu existe un Dumnezeu!”
― Dan Brown, Angels & Demons

“Ne întrebaÈ›i cum arată Dumnezeu. Eu vă întreb: de unde a apărut această curiozitate? Răspunsul este acelaÈ™i la ambele întrebări: nu-L vedeÈ›i pe Dumnezeu în È™tiinÈ›a voastră? Cum de nu-L vedeÈ›i? SusÈ›ineÈ›i că o variaÈ›ie infimă a forÈ›ei gravitaÈ›ionale sau a greutății unui atom ar fi fost suficientă pentru a transforma universul nostru magnific într-un haos lipsit de viață, È™i totuÈ™i nu vedeÈ›i mâna lui Dumnezeu în asta? Este, într-adevăr, mai uÈ™or de crezut că am tras singura carte norocoasă dintr-un pachet de miliarde posibile? Am devenit atât de morÈ›i spiritual, încât suntem dispuÈ™i mai degrabă să credem într-o utopie matematică, decât într-o putere mai presus de noi? Indiferent, dacă voi credeÈ›i sau nu în Dumnezeu, un lucru trebuie să-l È™tiÈ›i: când noi, ca specie, vom renunÈ›a să mai credem într-o putere mai mare decât cea a noastră, vom renunÈ›a È™i la simÈ›ul responsabilității. CredinÈ›a... orice credință ne aminteÈ™te mereu, că mai e ceva ce nu înÈ›elegem, ceva față de care suntem răspunzători. Având credință, devenim responsabili față de ceilalÈ›i, față de noi înÈ™ine È™i față de un adevăr mai înalt decât noi. Religia are metehnele ei, dar numai fiindcă È™i omul le are pe ale sale. Dacă È™i restul omenirii ar vedea Biserica aÈ™a cum o văd eu... privind dincolo de ziduri È™i de ritualuri... ar vedea un miracol modern... o fraternitate a unor suflete simple È™i imperfecte, care nu vor să fie decât o voce a compasiunii într-o lume ce È™i-a pierdut controlul.”
― Dan Brown, Angels & Demons

“Suntem noi învechiÈ›i? Sunt oamenii aceÈ™tia niÈ™te dinozauri? Sau eu? Mai are lumea cu adevărat nevoie de un glas care să ia partea celor săraci, slabi È™i oprimaÈ›i ori a copiilor încă nenăscuÈ›i? Avem într-adevăr nevoie de suflete ca acestea care, deÈ™i imperfecte, își petrec întreaga viață implorându-ne pe fiecare dintre noi să nu ne pierdem jaloanele de moralitate È™i să nu ne rătăcim?”
― Dan Brown, Angels & Demons

“Cineva trebuie să ducă acest război, altfel, ăsta-i viitorul nostru. Matematica îl garantează. Omenirea se complace acum într-un purgatoriu al nehotărârii, al procastinării È™i al lăcomiei personale... dar cercurile iadului aÈ™teaptă imediat sub picioarele noastre, gata să ne înghită pe toÈ›i.”
― Dan Brown, Angels & Demons

“A trăi în lume fără a deveni conÈ™tient de sensul ei este ca È™i când ai rătăci într-o mare bibliotecă fără a atinge nicio carte.”
― Dan Brown, The Lost Symbol

“Schimbarea este iminentă. FiinÈ›a omenească se află în pragul unei noi ere, când își va întoarce iar privirile spre natură È™i spre ceea ce a fost... spre ideile din cărÈ›i precum Zoharul È™i alte texte străvechi din lumea întreagă. Adevărurile semnificative își au propria forță gravitaÈ›ională È™i, în cele din urmă, atrag oamenii spre ele. Va veni o zi în care È™tiinÈ›a modernă va începe să studieze cu atenÈ›ie înÈ›elepciunea anticilor. Aceea va fi ziua în care omenirea va începe să afle răspunsurile la marile întrebări ale vieÈ›ii, încă neelucidate.”
― Dan Brown, The Lost Symbol

“Ce soartă va avea condiÈ›ia omenească dacă marile mistere ale vieÈ›ii vor fi în sfârÈ™it elucidate? Ce se va întâmpla când acele convingeri pe care le acceptăm exclusiv pe baza credinÈ›ei... vor fi dovedite categoric ca fiind reale? Sau, dimpotrivă, ca fiind doar un mit? Am putea spune că unele întrebări ar fi mai bine să rămână fără de răspuns.”
― Dan Brown, The Lost Symbol

“Adevărul are putere. Iar dacă gravităm cu toÈ›ii în jurul aceloraÈ™i idei, o facem poate, întrucât acele idei sunt reale... înscrise adânc în noi înÈ™ine. Iar atunci când auzim adevărul, chiar dacă nu-l înÈ›elegem, simÈ›im că el rezonează în interiorul nostru... vibrând odată cu înÈ›elepciunea noastră inconÈ™tientă. Poate că adevărul nu-l învățăm, ci ni-l reamintim... îl re-memorăm... îl re-cunoaÈ™tem... ca fiind deja înlăuntrul nostru.”
― Dan Brown, The Lost Symbol

“Suntem creatori, dar jucăm naivi, rolul de „creaÈ›ieâ€�. Ne considerăm biete oi neajutorate, mânate încolo È™i-ncoace de Dumnezeul care ne-a creat. ÃŽngenunchem aidoma unor copii speriaÈ›i, implorând ajutor, iertare sau noroc. Odată ce ne vom da seama însă că am fost cu adevărat modelaÈ›i după chipul È™i asemănarea Creatorului, vom începe să înÈ›elegem că È™i noi suntem, prin urmare, creatori. Iar atunci când acest lucru ne va fi clar, porÈ›ile se vor deschide larg în faÈ›a realului potenÈ›ial omenesc.”
― Dan Brown, The Lost Symbol

“The lasagna filled a huge roasting pan, covered in thick browned cheese that was crispy in the corners.
"Get me a corner piece, and I'll owe you one," Sanna whispered to Isaac, who sat closer to the pan.
"I'll hold you to that." He scooped the darkest corner onto her plate with a wink that caused Sanna's heart to skip. She wished she could come up with a pithy response, but instead she turned her attention to the food, unable to find her words.
The garlic bread was made from a local bakery's signature item, the giant Corsica loaf. It was slathered in sesame seeds and baked in olive oil so the bottom was crispy yet dripping. Mrs. Dibble had carved huge slices, coated each with garlic butter, then warmed it until the butter soaked in. The salad rounded it out, something light to balance all the heavy food so you could keep nibbling on lettuce to stretch the time at the table.
"Sanna, why don't you pull out a few bottles of cider for dinner?" Einars said.
Glad for distraction, Sanna brought out three large bottles she had in the fridge, all from the same batch- toasty brown. Not the most appetizing color, but it was the best match to go with a dinner like this one. It was a nearly still, unfiltered scrumpy style that was layered and complex, but not sweet and not dry. It wasn't acidic, so it didn't compete with the tomato sauce, and the subtle apple notes didn't confuse the palate with too many conflicting flavors. It was refreshing and smooth, a dark amber in color with bits of sediment floating around. She poured it into stemless glasses for each of the adults and enjoyed how the evening light got trapped, making the liquid glow when she held it up in a beam of evening summer sunlight.”
― Amy E. Reichert, The Simplicity of Cider

“In Manhattan, brown men were either cab drivers or Wall Street bankers, immigrants or expatriates, the gulf between them as wide as a skyscraper was tall.”
― Manreet Sodhi Someshwar, The Radiance of a Thousand Suns

“An almost invisible bird, a small piece of hopping dirt, purposed along the edge of the flower bed, eyeing for beauty or looking for worms. Olivia watched it as she walked with her husband toward the yew and puzzling statue. We count those birds as nothing, she thought, the small dun-colored ones, and prefer to keep our wonder for the spectral glory of cardinals, or the ungainly grace of cranes. Goldfinches and even jays delight us, but are they so different from these common little brown birds which we think of as vermin? Astonishing accidents of pigment, size, plumage: Why do they elicit or wonder?”
― Grace Dane Mazur, The Garden Party: A Novel

“Two decades into living in sunny climates, my body was covered with black and brown pigmentation spots. I was clearly starting the process of turning into a black person.”
― Steven Magee

“Her tan face seemed hewn of granite, and her black eyes narrowed slightly at the sight of me. Such interesting eyes- not just one shade of black, but... many, with hints of brown that glimmered amongst the shadows.”
― Sarah J. Maas, A Court of Thorns and Roses

“LOVELY AUTUMN

Sitting by a cozy fireplace,
Watching the leaves fall to the ground,
Orange, yellow, red, purple, gold and brown.”
― Charmaine J Forde