Å·±¦ÓéÀÖ

“Nu pot să nu mă întreb dacă străvechile noastre amintiri, cele care ne străbat ±¹¾±²¹È›²¹ atât de limpezi, pe când mii de alte momente, poate mai importante, ne-au ieÈ™it din memorie, dacă, de asemenea, visele care ne obsedează cu claritatea lor, È™i care par a fi alcătuite din aceeaÈ™i substanță cu amintirile noastre obsedante, nu sunt un astfel de joc, un test, o probă pe care trebuie să o trecem în această inexplicabilă aventură a vieÈ›ii. Poate că bătaia inimii noastre nu-i decât metronomul care măsoară timpul ce ne este dat pentru aflarea răspunsului. Poate că e vai de noi dacă am ajuns la ultima bătaie È™i n-am înÈ›eles nimic din imensul puzzle în care trăim. Poate că, dacă-am afla rezolvarea È™i-am da răspunsul, am fi eliberaÈ›i din celula marelui penitenciar, sau măcar am urca un nivel al său spre eliberare. Șoricelul alb care aleargă pe culoare de plexiglas nu È™tie că i se testează memoria, el doar își trăieÈ™te ±¹¾±²¹È›²¹. Creierul lui nu e capabil să se întrebe: De ce sunt aici? Ce-i cu labirintul ăsta în care m-am pomenit? Oare nu e însuÈ™i labirintul, cu simetriile lui, cu bucățica lui de brânză de la capătul celui mai îndepărtat culoar, semnul unei lumi superioare, al unei inteligenÈ›e față de care biata mea minte e doar o bâjbâială în beznă?”
― Mircea Cărtărescu, Solenoid

“Mintea omului este ca ±¹¾±²¹È›²¹:un labirint care unori scoate din cel ce se pierde în el lucruri pe care niciodată nu È™i le-a închipuit.”
― Alejandro Palomas, Mr. Poppins