Å·±¦ÓéÀÖ

“I don't want to be labeled as either a pansy or a heterosexual, Labeling is so self-limiting, We are what we do, not what we say we are.”
― Montgomery Clift

“The Misfits
Marilyn întârzia zilnic cu orele la filmare, pentru că lua atâtea tranchilizante, că era cu neputinţă să fie trezită. Pare-se că se simţea trădată de cei trei amanţi, J.F. Kennedy, Yves Montand şi Miller însuşi, care o folosise pentru a-şi repune cariera pe linia de plutire. Iar când ajungea pe platoul de filmare, mare lucru nu reuşea să facă: ori uitase textul, ori avea o privire atât de pierdută, încât regizorul John Huston renunţa să filmeze.
Clark Gable avea cincizeci şi nouă de ani şi nu stătea prea bine cu sănătatea, ceea ce nu-l împiedica să bea doi litri de whisky pe zi şi să fumeze trei pachete de ţigări. Cavaler din şcoala cea veche, nu se enerva niciodată când Marilyn întârzia: se mulţumea s-o ciupească de fund şi s-o îndemne: „La treabă, frumoaso�.
La rândul lui, Montgomery Clift o luase şi el pe băutură şi pe droguri după accidentul care îl desfigurase şi, în plus, nici nu-şi asuma homosexualitatea.
În atare situaţie, John Huston şi-a pierdut şi el interesul pentru lucru şi-şi petrecea toate nopţile la cazino. Intra la unsprezece şi pleca la cinci dimineaţa. Ajunsese să datoreze atâţia bani, că � se zice � a oprit filmările şi a trimis-o pe Marilyn la spital, ca să câştige timp şi să iasă din încurcătură.
A fost o adevărată minune că pe 5 noiembrie 1960 au reuÅŸit să termine filmul. Pesemne că a fost o experienţă dură, căci a doua zi Clark Gable a murit în urma unei crize cardiace. A fost ÅŸi ultimul film al lui Marilyn, care nu după multă vreme a sucombat după o supradoză. Bomboana de pe colivă a fost că VieÅ£i rebele a fost un eÅŸec financiar.”
― Francesc Miralles, Love in Lowercase