Å·±¦ÓéÀÖ

“Evităm să ne gândim la moarte până când nu mai avem forÈ›a, n-aÈ™ spune, de a gândi, ci chiar de a respira.”
― Maurice Maeterlinck

“PreeminenÈ›a morÈ›ii celuilalt domină fiinÈ›a întru moarte proprie la nivelul cotidianității. Moartea este un eveniment «bine cunoscut», care este de fapt È›inut la distanță - suntem informaÈ›i asupra sa, dar nu ne trezeÈ™te interesul existenÈ›ial. Crezul obiÈ™nuit al fiinÈ›ei cotidiene întru moarte sună astfel: «până la urmă, cândva, o să murim È™i noi, dar, până una-alta, asta nu ni se întâmplă nouă». Aproape am putea să spunem că moartea nu există în cotidianitate, în ciuda deceselor celorlalÈ›i (care nu ne afectează). ViaÈ›a socială este în aÈ™a fel construită pentru a ignora moartea: este un antrenament sugestiv de a uita pe termen lung ideea de moarte. Spunând «cândva, vom muri È™i noi» dăm de înÈ›eles că «deocamdată, aÈ™a ceva nu ne priveÈ™te». Avem impresia că aceste tehnici de marketing producătoare de falsitate izvorăsc din frica de moarte care, asemenea răului din superstiÈ›ii, trebuie È›inută în afara razei privirii/gândirii/rostirii.”
― Stefan Bolea, ExistenÅ£ialismul astăzi

“Trebuie să dăm totul la o parte ÅŸi sâ atacăm făţiÅŸ adevărata problemă. Oamenii se sinucid pentru că viaÅ£a nu merită să fie trăită, iată, fără îndoială, un adevăr â€� nefecund totuÅŸi, pentru că e un truism. Dar această insultă adusă existenÅ£ei, această dezminÅ£ire ce i se dă vine oare din faptul că existenÅ£a n-are nici un sens? Cere absurditatea ei sa i te sustragi, prin speranţă sau prin sinucidere? Iată ce trebuie să scoatem la lumină, să urmărim ÅŸi să ilustrăm, înlăturînd tot restul. Obligă oare absurdul la moarte? Iată problema ce trebuie discutată înaintea oricărei alteia, în afara tuturor metodelor de gîndire ÅŸi a jocurilor spiritului dezinteresat. NuanÅ£ele, contradicÅ£iile, psihologia pe care un spirit «obiectiv» ÅŸtie să le introducă în orice problemă nu-ÅŸi au locul în această căutare ÅŸi în această pasiune. Aici e nevoie doar de o gîndire logică. Lucrul nu-i simplu. E uÅŸor să fii logic. Dar e aproape imposibil să fii logic pînă la capăt. Oamenii care mor pe propria lor mînă urmează astfel pînă la capăt drumul indicat de sentimentul lor.”
― Albert Camus, The Myth of Sisyphus

“L’homme cherche un principe au nom duquel il puisse mépriser l’homme ; il invente un autre monde pour pouvoir calomnier et salir ce monde-ci ; en fait, il ne saisit jamais que le néant et fait de ce néant un « Dieu », une « vérité » appelés à juger et à condamner cette existence-ci.”
― Friedrich Nietzsche, Le Crépuscule des idoles Ou Comment on philosophe avec un marteau

“Un somn cosmic care îl apăra de moarte, îl situa în afara oricărei scurgeri de timp... O uitare puternica printr-o retragere a timpului, undeva în golul spaÈ›iului.”
― Serge Brussolo

“Un somn cosmic care îl apăra de moarte, îl situa în afara oricărei scurgeri de timp... O uitare puternica printr-o retragere a timpului, undeva în golul spaÈ›iului...
Un neant magic fara limite. O stare de inconstienta intretaiata de treziri comatoasă, nicioadata destul de lungi ca spiritul sa se poată elibera de somnolenta limburilor.”
― Serge Brussolo