Å·±¦ÓéÀÖ

“Venim de departe, fiecare dintre noi, pe drumuri atât de diverse încât le credem unice. Venim de departe, pentru a ajunge la prezent, pentru a îndrăzni să ne ocupăm locul, să ocupăm un spaÈ›iu de viață care nu se dezvăluie sub paÈ™ii noÈ™tri, pentru a putea lăsa poate, poate, o urmă infimă a trecerii noastre pe acest Pământ.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziÅ£i? Pentru o mai bună înÅ£elegere a copilului"

“Este curios, pe măsură ce timpul meu de viață pe viitor se îngustează, timpul meu prezent se accelerează È™i creÈ™te, È™i uneori, mă lasă în urma lui. Zilele mele de azi ar trebui să aibă È™aptezeci È™i două de ore, însă sunt conÈ™tient că acest lucru nu m-ar ajuta să le trăiesc mai bine. Ceea ce È™tiu este că mă gândesc din ce în ce mai puÈ›in la viitor. Acesta a devenit mai puÈ›in prezent È™i lasă mai mult spaÈ›iu zilei de azi.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziÅ£i? Pentru o mai bună înÅ£elegere a copilului"

“Prezentul meu de azi nu este decât o secvență într-un viitor care se accelerează È™i care uneori devine dificil. Suntem fiinÈ›e cu o istorie neîncetat în construcÈ›ie, care ne atrage adesea spre trecut, ne imobilizează sau ne trimite la situaÈ›ii neterminate, răni sau vise nebune, È™i suntem È™i visători, constructori de viitor voind să punem viitorul în serviciul dorinÈ›elor noastre, mai ales când acesta se retrage sau lasă să apară zone de umbră È™i o ameninÈ›are la orizont. Trebuie astfel să mergem cât mai aproape de clipă, într-un prezent al prezentului.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziÅ£i? Pentru o mai bună înÅ£elegere a copilului"

“ÃŽnainte de a combate moartea, trebuie să înveÈ›i să trăieÈ™ti.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziÅ£i? Pentru o mai bună înÅ£elegere a copilului"

“Consumăm virtualul, imagini în conservă, ne lăsăm contaminaÈ›i de impactul unei vieÈ›i È™i unei societăți de consum care devine din ce în ce mai artificială. ÃŽndoparea È™i adjuvantele au devenit necesare pentru a putea, pur È™i simplu, să te speli în fiecare dimineață, să poÈ›i sta în picioare, să mergi să munceÈ™ti, să gestionezi la minimum o viață intimă sau familială, o viață personală mai exactă, alergând după timp, pentru a simÈ›i că sentimentul de a exista se face prezent în vieÈ›ile noastre.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziÅ£i? Pentru o mai bună înÅ£elegere a copilului"

“Dar descoperim că Homo technicus de azi a devenit, pentru unii, echivalentul unui cancer pentru planeta Terra, în sensul în care acÈ›iunile sale pe termen scurt È™i pe termen lung sunt capabile să agreseze, să distrugă sau să devitalizeze chiar principiile a tot ce este viu. Fie că este vorba de stratul de humus care se subÈ›iază în fiecare an în mod excesiv, acest strat care conÈ›ine principalele elemente care hrănesc tot ce este viu pe planeta noastră, fie că sunt oceanele care deÈ›in deocamdată esenÈ›ialul bogățiilor de hrană care ar trebui să ne permită să facem față la suprapopulare È™i la degradarea solulilor, fie că este vorba despre risipa de apă potabilă care începe să lipsească în anumite zone ale globului sau de agresiunea atmosferei, această pânză interminabilă care ne protejează de radiaÈ›iile solare, omul este factorul care cauzează toate aceste pagube.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziÅ£i? Pentru o mai bună înÅ£elegere a copilului"

“Dincolo de violenÈ›a endemică ce ne invadează È™i încearcă să ne distrugă, să păstrăm această fărâmă de viață pentru a oferi celor dragi, celor care ne sunt în preajmă, È™i aceasta acum. Să ne ancorăm în prezent pentru a rezista, pentru a continua să alimentăm energia dragostei. Pentru că viitorul , astăzi, pare să se închidă într-un ciclu negativ. Și el, pentru mulÈ›i, a devenit sinonim de catastrofe. Nu mai este speranță când imprevizibilul este asasinat, când previzibilul opac, violent, distrugător obturează orizontul. Nu mai este speranță când observăm înverÈ™unarea incredibilă pentru a distruge, abilitatea de a violenta, subtilitatea tehnică pentru a reuni cele mai bune mijloace pentru a atenta la viață.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziÅ£i? Pentru o mai bună înÅ£elegere a copilului"

“De fapt, am descoperit È™i am È™tiut foarte devreme că trebuie să te baÈ›i tot timpul. Pe toate fronturile vieÈ›ii, pe toate mizele existenÈ›ei, căci nimic nu este câștigat dinainte, nimic nu este dat, nimic nu e uÈ™or. AÈ™a e viaÈ›a, săracii nu au niciodată dreptate, se spunea în familie. Nu trebuie să te laÈ™i păcălit, adăugau vecinii. Trebuie să arăți că eÈ™ti bărbat, supralicitau prietenii mei.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziÅ£i? Pentru o mai bună înÅ£elegere a copilului"

“Drumurile înÈ›elepciunii sunt marcate de curajul de a fi È™i forÈ›a de a se putea confrunta cu amărăciunile neînÈ›elegerii È™i uneori ale solitudinii. Cel care le întâlneÈ™te, care acceptă să le străbată, care se aventurează spre necunoscut, spre iraÈ›ional, nu È™tie niciodată ce va descoperi la capăt, astfel încât va trebui să accepte să se iubească pentru a putea fi un bun tovarăș pentru el însuÈ™i.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziÅ£i? Pentru o mai bună înÅ£elegere a copilului"

“Astfel, omul rămâne, în acelaÈ™i timp, un redutabil animal de pradă È™i un ucenic vrăjitor genial, dar... foarte infantil. Și totuÈ™i, în el trebuie să sperăm atâta timp cât putem să sperăm, È™i el trebuie să ceară încrederea semenilor săi.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziÅ£i? Pentru o mai bună înÅ£elegere a copilului"

“The heart governs and reignsâ€�, state the Macarian Homilies: it is the dominant element in our total human structure, the controlling power. It governs and reigns, more specifically, “over the whole bodily organismâ€�: it is in the first place a corporeal organ, located in the chest, which acts as the physical center of the human being; when our heart stops beating, we die. Yet this is not all. The Homilies go on to say that the heart rules also over the “thoughtsâ€�, and that “there in the heart is the intellectâ€�. The heart is not only the physical but the psychic and spiritual center. The Greek word
used here for “intellect�, nous, signifies not only the reasoning brain but also, more fundamentally, a higher faculty of intuitive insight and mystical vision. Elsewhere in the Macarian Homilies it is stated that the nous within the heart is like the eye within the body; in other words, through the use of the intellect within the heart we do not merely reach conclusions by means of discursive
argumentation, but the intellect enables us to see the truth in a direct and unmediated manner. The heart in which the intellect dwells is thus the faculty with which we think, both in a rational and a suprarational way. It is both the seat of reasoning intelligence and also, on a higher or deeper level, the place of wisdom and spiritual knowledge (gnosis). (p. 13)”
― James S. Cutsinger, Paths to the Heart: Sufism and the Christian East

“Nu este vorba de o fugă, ci de o re-cadrare, pe care o găsesc foarte sănătoasă. Sunt mai prezent în prezent È™i las viitorul la locul său, cu sau fără mine.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziÅ£i? Pentru o mai bună înÅ£elegere a copilului"

“Este puÈ›in provocator, bineînÈ›eles, dar putem astăzi să considerăm omul ca celula canceroasă a organismului Terra. O celulă care proliferează asigurându-È™i dezvoltarea în detrimentul altora, distrugându-le pentru a-È™i asigura propria sa dezvoltare.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziÅ£i? Pentru o mai bună înÅ£elegere a copilului"

“In every way, we inhabit the Noosphere, the domain of nous, of mind. This cosmic Noosphere is evolving. Powerful minds are shaping it, making it perfect. One day, it will be transformed into Golgonooza, Blake’s wondrous City of the Imagination. Once enough people are illuminated, its light will shine brighter than all the suns put together. It will illuminate the whole universe. It will be inhabited by glittering Gods, and they shall call it heaven.”
― Mike Hockney, The Noosphere

“Pure prayer is concerned with the reuniting of the mind (nous) and the heart. Neither mind nor heart can be allowed to remain alone. Prayer that comes only from the mind is cold; prayer that comes only from the heart is sentimental and is ignorant of all that God has given us, is giving us now and will give us in Christ. It is prayer without horizon or perspective, prayer in which we do not know what to thank God for, what to praise him for, what to ask him for. The man who prays in this way has the feeling of being lost in an impersonal infinity. Such a feeling knows nothing of encounter with a personal God. And thus it is not prayer.”
― Dumitru Stăniloae, Prayer and Holiness: The Icon of Man Renewed in God

“It is not in the mind that the heart finds its rest; but it is in the heart (or rather where the depths of the heart meet the depths of God) that the mind finds the rest for which it is searching.”
― Dumitru Stăniloae, Prayer and Holiness: The Icon of Man Renewed in God

“By its search for God the mind itself enters into the reality of the depth of the heart and knows it as depth set apart for God, the true Infinity. ‘Deep calls to deepâ€� (Psalm 42: 9). The infinity of God cannot be experienced apart from his love for us. This love of God for us calls to our love, and it is with the heart, the organ of love within us, that we experience his love. But we are speaking here of a heart that knows, thanks to the mind which has entered it, that this infinity is the infinity of a God who is personal, and that God enters into intimate relationship with us through Christ. That is why it is the mind which comes to rest in the heart. In the heart it finds the infinity of God. It is not the heart that comes to rest in the mind, for that would mean that the feeling of the infinity of God had become a theory, chilled by thought. It is not feeling that must be chilled by thought, but thought which must warm itself in the feeling of the heart in real contact with the infinity of God, and thus give this feeling a definite content.”
― Dumitru Stăniloae, Prayer and Holiness: The Icon of Man Renewed in God