欧宝娱乐

“Welcome to Lahore, ma鈥檃m!鈥� 卯mi spuse 卯nc膬 o dat膬 卯n timp ce cobor芒sem 卯n mul葲ime. Oprisem 卯n fa葲a restaurantului, iar o alt膬 mare de oameni, g芒nduri 葯i emo葲ii m膬 a葯tepta s膬 卯ncep o nou膬 aventur膬. Am comandat biryani 葯i paratha iar 卯n a葯teptarea lor 卯mi ascultam g芒ndurile cum 卯mi vorbeau, printre zumzetele unor mu葯te prietenoase ce 卯葯i traficau firimiturile c膬zute printre mese. Un tablou 卯n care toate nuan葲ele purtau c膬ldur膬 葯i comfort. Probabil c膬 lec葲ii interesante de via葲膬 musteau printre cr膬p膬turile secundelor, 卯ntr-o lume cu totul nou膬 pentru mine, 卯n care am 卯n葲eles pentru prima oar膬 c膬 universalitatea cuprinde mult mai multe nuan葲e 卯n paleta-i, dec芒t cele pe care le priveam dintr-o rutin膬 molcom膬 卯n spa葲iul meu mioritic. 葮i da, un aha moment m-a f膬cut s膬 卯n葲eleg c膬 oric芒t de greu 葯i 卯ntortocheat poate p膬rea drumul 卯n via葲膬, se vor ivi 卯ntotdeauna porti葲e pe buc膬葲ile de drum despletite 卯ntre curgeri de mi葯care. 葮i c膬 legea nativului din noi str膬luce葯te uneori deasupra oric膬ror reguli impuse de societate; are nevoie doar s膬-i d膬m voie s膬 se exprime鈥� 卯n trafic鈥� Mi葯care 卯ntr-o structur膬 perfect construit膬.”
― Simona Prilogan, Ochi de Poveste