Å·±¦ÓéÀÖ

“Mi-am conturat o lume imaginară încă de când te-am cunoscut. Lumea mea te viza pe tine, în diverse momente din viață, iar în toate momentele mă È›ineai de mănă mândru È™i încrezător în viitorul nostru. N-am să neg vreo secundă că nu te-am dorit din prima clipă în care mi-ai zâmbit. EÈ™ti conÈ™tient de farmecul pe care-l ai È™i mizezi pe asta când vine vorba de femei. Poate mă grăbesc puÈ›in cu afirmaÈ›iile, însă nu mi-e ruÈ™ine să recunosc adevarul. Sunt un om deschis È™i sincer care aÈ™teaptă acelaÈ™i tratament. Nu-mi promite cuvinte fără sens, sentimente pe care nu eÈ™ti capabil să le trăieÈ™ti, ori poveÈ™ti de iubire fără conÈ›inut. Nu-mi promite nimic din ce nu eÈ™ti dispus să oferi. Și dacă vrei să-È›i dau voie să-mi fii alaturi, trebuie doar să mă iubeÈ™ti, iar eu îți promit că voi fi ca umbra; alături de tine toată viaÈ›a.”
― Mihaela Felicia Gogan, Plăceri de diamant

“Åžtia că, pentru a domina pe altul, este nevoie de un singur lucru: să te domini pe tine însuÅ£i. Nu exista nimic mai necruţător decât iubirea; cel ce îşi pierdea libertatea afectivă îl pierdea ÅŸi pe acela căruia i-o sacrificase. Cel ce se dăruia devenea dependent. Toate dorinÅ£ele nevinovate erau doar o amăgire, o capcană. Trebuia să fii mereu în gardă.”
― Erich Maria Remarque, Gam

“Cum să mori gândindu-te la altceva decât la propria, imensa suferință? Respingându-È›i elementarul drept la egoismul ultimelor clipe, când ai dori să iei cu tine tot ce È›i-a fost aproape, refuzând să te gândeÈ™ti la singurătatea terifiantă a trecerii în neființă? De unde puterea asta de a construi semnul absolut al dragostei din materialul atât de diafan al ultimelor tale clipe de viață? Și ce miracol poate face ca o asemenea broderie să capete formă È™i contur?”
― Mugur Burcescu, Oameni de treabă

“Traiam cu impresia ca ajunsesem sa cunosc omul de langa mine, desi nu reusisem sa-i ghicesc vreo intentie vreodata. Era ca un abis pe care n-ai cum sa-l atingi. De cate ori credeam ca il descopar, ma cufundam mai tare in bezna, in intunericul sufletului lui. Atingerile lui erau ca doza de heroina - aveam nevoie de ele sa pot trai - dar ma adusesera pe un drum fara intoarcere. Trebuia sa platesc pacatele lui. Trebuia sa sufar in urma proprie-mi indragosteli, iar asta imi lasase cicatrici pe corp. Dragostea lui ma mutilase.”
― Mihaela Felicia Gogan, Plăceri de diamant