Å·±¦ÓéÀÖ

Așa cum presimțeam înainte să mă apuc de citit romanul, subiectul său e dat de o temă nu predilectă, ci definitorie (aproape totală) în opera lui Turgheniev: resemnarea în față iubirii pierdute a tinereții.
De Turgheniev am dat când am citit Un cuib de nobili, din colecția Adevărul, undeva prin 2015. Mi-a plăcut foarte mult romanul. Am reținut de acolo replici și versuri fără să depun vreun efort în acest sens, atât de frumos "ungeau".
Deși Apele primăverii tratează aceeași tema -poate într-o manieră mai europeană decât Un cuib de nobili- nu m-a impresionat la fel de mult. Fi-va vorba de spiritul rus (la el acasă într-Un cuib de nobili și eclipsat aici) sau, deopotrivă, de ce să n-o recunosc?, poate am devenit eu prea cinic și sceptic în ceea ce privește coordonatele temei definitorii din opera lui Turgheniev. Totuși, citindu-l, ceva mă gâdilă și îmi da curaj. To the happy few!