ŷ������

„Mă tem de moarte, dar o viață veșnică e prea lungă!�� (p.89).

Jidovul Rătăcitor a fost blestemat să trăiască veșnic. Contele Raimundo Fosca alege singur acest destin. Bea elixirul din sticluța verde adusă de un cerșetor, pentru că are scopuri înalte și speranțe pe măsură. Va cuceri lumea. Îi va face fericiți pe supuși. Constată destul de repede că scopurile și speranțele nu au sens decît într-o viață finită. Veșnicia le transformă în deșertăciuni. Pe măsură ce înțelege acest adevăr, Fosca este cuprins de indiferență și plictis. Știe deja că hazardul distruge într-o clipă planurile cele mai grandioase (p.111), că, odată cu timpul, izbînzile omului își pierd semnificația și importanța (p.113).

Pentru ceilalți, contele Fosca devine treptat un „străin�� (pp.133, 214), un „impostor�� (pp.257, 260), un „exclus�� (p.268). Mai mult, Beatrice, singura femeie care nu-l iubește tocmai pentru că e diferit de ceilalți, îi spune: „Nu ești un om... Ești un mort. Și, deodată, m-am văzut în fundul ochilor ei: mort. Mort ca și chiparoșii fără iarnă și fără floare�� (p.134).

Existența lui Raimundo Fosca devine o repetiție monotonă. Poate afirma precum Eclesiastul: „Ceea ce a fost va mai fi, ceea ce va fi a mai fost. Nimic nou sub soare��. Uneori, iese din starea de apatie, atașîndu-se de o femeie (Marianne de Sinclair rămîne un personaj de neuitat) sau de un scop străin (episodul cu tînărul revoluționar Armand). Dar, din perspectiva unui nemuritor, totul durează prea puțin, insignifiant de puțin. Nimic nu are sens.

Probabil că moartea nu este cel mai mare rău care ni se poate întîmpla. „Doar moartea transformă viața într-un destin��. Iată o propoziție formulată de Malraux, dar la care ar fi subscris neîndoielnic și Simone de Beauvoir.

Toți oamenii sînt muritori urmează procedeul narativ al poveștii înscrise în altă poveste. Fosca o cunoaște pe Régine, o actriță, și Régine, imprudentă, îi cere să-și povestească viața.

P. S. Nu are rost să amintesc zecile de texte (mai bune, mai rele, literare, filosofice) care abordează tema omului nemuritor. Unii critici au insinuat că numele Fosca ar trimite la Faust. Nu prea văd legătura...