ŷ������

Primul roman al lui Kundera (terminat în decembrie 1965, publicat abia în 1967). Mai puțin eseu decît în celelalte romane. Acțiunea e prilej de meditație, dar reflecțiile personajelor (și numai ale personajelor) se înscriu firesc în desfășurarea evenimentelor, nu sînt excesive și nu fac romanul artificios (precum Insuportabila ușurătate a ființei). Deocamdată, „vocea auctorială�� lipsește.

Gluma m-a dus cu gîndul la romanul rusesc din secolul al XIX-lea.. De pildă, Lucia Šebestkova și „mîntuitorul�� ei, Kostka, sînt personaje dostoievskiene. Eroii își rememorează greșelile, păcatele și conchid că „viața și-a bătut joc de ei��. Destinul e cît se poate de ironic, măcar în cazul lui Jahn Ludvík și Kostka. Amîndoi au fost stăpîniți de idei despotice, de pasiuni nemiloase, amîndoi au fost amăgiți (ori s-au amăgit singuri), nici unul nu găsește o soluție izbăvitoare. Viețile lor pornesc de la o glumă, continuă ca farsă (uneori, tragică) și se rezolvă în caricatura cea mai trivială. Mă refer, firește, la episodul final cu Helena Zemánková. Femeia încearcă să se sinucidă din dragoste, dar înghite, din greșeală, un pumn de laxative. Să ajungi într-un closet, fiindcă iubești năprasnic un bărbat fără scrupule, fiindcă vrei să-l pedepsești, pare (și chiar este) o nedreptate strigătoare la cer.

Într-un eseu din Arta romanului (2022, pp.109-110), Milan Kundera afirmă că a construit cu maximă atenție arhitectura romanului. Un roman nu trebuie să fie inform (ca Omul fără însușiri, de exemplu):

„Monologul lui Ludvík ocupă 2/3 din carte, monologurile celorlalţi împreună, ocupă 1/3 din carte (Jaroslav 1/6, Kostka 1/9, Helena 1/18). Prin această structură matematică este determinată ceea ce aş numi punerea în lumină a personajelor. Ludvík se află în plină lumină, luminat şi din interior (prin propriul lui monolog) şi din exterior (toate celelalte personaje îi trasează portretul), Jaroslav ocupă prin monologul lui o şesime a cărţii, iar autoportretul lui e modelat din exterior de monologul lui Ludvík. Et caetera. Fiecare personaj e luminat cu o altă intensitate şi într-un mod diferit. Lucia, unul dintre personajele cele mai importante, nu are un monolog al ei şi e luminată doar din exterior de monologurile lui Ludvík şi Kostka. Absenţa luminării interioare îi dă un caracter misterios şi insesizabil. Ea se găseşte, ca să spun aşa, de cealaltă parte a geamului, nu poate fi atinsă��.

(20.01.23, joi)