Å·±¦ÓéÀÖ

Nu știu dacă voi mai citi ceva scris de el pentru că simt că deja i-am surprins esența, dar cu siguranță voi ține minte câteva dintre aceste povestiri. Parcă îl și văd stând cu Poe și Dostoievski, de care mi-a amintit, la o masă, bând whiskey și vorbind despre psihologia umană, viață și tot ce cuprind ele. Apoi se mută cu Toni Morrison și Alice Walker și continuă discuția.

Povestirile lui Faulkner sunt dense și încărcate de metafore, teme complexe și simboluri, iar finalurile, spre deosebire de cele ale multora dintre prozele scurte citite de mine, sunt concrete și puternice, reușind deseori să răstoarne ce au construit personajele în paginile anterioare. Nu a fost chiar genul meu pentru că rasismul este o temă predominantă, una care mie nu îmi trezește interesul, sinceră să fiu, oricât de actuală și tragică ar fi, însă pot fi obiectivă și să îi recunosc calitățile scriitoricești. Recenzia aici: .

,,A tras de cadavru, simțindu-l cum curge de pe propriile oase, de parcă ar fi fost prea larg pentru propriul schelet; și-a întors fața într-o parte, dinții îi scrâșneau, suflul îi era furios și plin de indignare și reținut. Simțea câinele izbindu-se de picioarele lui, cu capul în gaură urlând."