Å·±¦ÓéÀÖ

Un SF (unii zic chiar că e primul în limba italiană) din 1960 și se vede 😊! Chiar dacă nuvela (că nu e chiar un roman) nu se petrece în viitor, imaginea aceea a unui computer mare cît un munte și-a pierdut oarecum măreția și a devenit ușor caraghioasă.

În orice caz, mie mi se pare că literatura fantastică îi reușește mult mai bine lui Dino Buzzati decît cea științifico-fantastică. Chiar dacă în Marele portret se regăsesc temele lui preferate (viața sub semnul fatalității, contrastul între aparență și esență etc.) narațiunea nu are același firesc cu care ne-au obișnuit poveștile despre monstrul Colombre, spitalele cu șapte etaje, balaurii care-și dau viața pentru puii lor ș.a.m.d., și nici nu te lasă cu senzația aceea că aproape ai văzut ce se ascunde dincolo de văl.