Å·±¦ÓéÀÖ

“Hercule călca peste Coroana boreală, bătut de săgeÅ£ile verzi, galbene, albastre sau roÅŸii, ori albe ca gheaÅ£a ale stelelor. Brazii, teii, nucii, plopii, castanii ÅŸi tufele de liliac ÅŸi trandafir ce transformau acea parte a oraÅŸului într-o adevărată pădure foÅŸneau, între ele stăpânea umbra groasă. Pe pieptul copacilor câteva frunze se frământau ÅŸi luceau deodată de sus în jos, ca picături luminoase ale unei cascade repede stinse. Un nor lunecă printre stele, se risipi ÅŸi auzi moara de apă, apoi broaÅŸtele din iazul apropiat. Stelele, copacii, parfumurile, lumina ÅŸi umbra ÅŸi sunetele nopÅ£ii îi părură imediat aburul respiraÅ£iei ei pe oglinda rece ÅŸi imensă a spaÅ£iului.”
― Radu Petrescu