Å·±¦ÓéÀÖ

Am terminat cartea asta în mult mai mult timp decât prevăzusem, așa că mi s-a părut necesar să îi scriu o recenzie. E ca o sarcină grea, căreia îi dedici neașteptat de mult timp și resurse, iar apoi simți nevoia ca lumea să știe că tu ai făcut-o. Copii, cariere, momente de cumpănă - oamenii au multe astfel de lucruri a căror amintire vor să o păstreze. Se pare că, momentan, pentru mine este o carte.

În acest punct din viața mea, sunt foarte interesată de tot ce presupune omul. Modul în care gândește, cum acționează, în ce fel este influențat de contextul în care se află. Însă, dacă încerci să bagi oamenii într-o categorie, chiar și în una secționată, le pierzi esența. Așa că nu poți decât să îi observi la nivel de individ, iar apoi să pui laolaltă lucrurile pe care le vezi. Asta face romanul acesta. Are o gramadă de personaje în cele 800 de pagini, iar fiecăruia îi oferă importanța de a fi privit. Ca cititor, vezi de unde a plecat, unde a ajuns, care au fost motivațiile sale: e foarte aproape de experiența de a privi către un om.

Deși la persoana I, protagonistul are cea mai clară evoluție, redată destul de obiectiv, pentru că nu își dă niciodată cu părerea despre sine.

Pe cât l-am simpatizat la început, pe atât mi-a displăcut până la final. Mi se părea că a decăzut. Dar societatea însăși se afla în colaps, lumea își pierdea coerența și, până la urmă, oamenii sunt sub vremuri, nu invers. În orice caz, l-am privit cu același interes și, până la final, m-a ajutat să pătrund puțin mai mult în firea umană.

Mika Waltari scrie ficțiune istorică, dar o ficțiune istorică grea. Una din părerile mele de rău este că nu știu temeinic istoria Romei. Scrierea ei m-a ajutat mult în sensul ăsta. Însă nu doar cu informații, ci mai degrabă prin relevarea unei societăți așa cum e ea: cu calitățile, frivolitățile, curajul, cruzimea, cu oamenii ei. E un lucru pe care nu îl regăsești în manualele de istorie, dar care apropie acea lume de a ta și face experiența de a fi un om sub timp mai puțin solitară.

În mai bine de o lună, am citit o carte, dar am și pătruns într-o lume, cu toate ale ei, am înțeles niște oameni, am văzut niște aspecte ale vieții de care nu știusem înainte și cred că toate astea au făcut, mai mult sau mai puțin, citirea acestei cărți o experiență.