Å·±¦ÓéÀÖ

ÃŽmi doream să citesc cartea asta de ceva timp È™i am avut-o pe lista de lecturi în mai sau în iunie, nu mai È™tiu exact când, dar n-am reuÈ™it s-o citesc pentru că se apucase deja soÈ›ul meu de ea È™i mi-am propus să aÈ™tept. AÈ™a că am citit-o până la urmă după ce a terminat-o el. Asta pentru că eu am obiceiul să scriu pe cărÈ›i, să îndoi colÈ›uri, să subliniez â€� el nu face asta È™i nici nu-i place să citească cu însemnările altcuiva (cum nici mie nu-mi place, dac-ar fi să fiu complet onestă), aÈ™a că ne-am aÈ™teptat rândul în mod corect. Lăsând asta la o parte, e o lectură foarte faină ³¢¾±²ú±ð°ùă. Mi-a plăcut în special prima parte. Autoarea povesteÈ™te despre copilăria ei în Albania comunistă È™i cartea este într-adevăr foarte mult despre libertate, cu multiplele sale faÈ›ete. Ce mi s-a părut sfâșietor È™i înduioșător (È™i un pic înfricoșător, dacă e să fiu complet sinceră) e această perspectivă a înÈ›elegerii È™i integrării totale a realității istorice È™i politice pe care le trăieÈ™ti, în copilărie, È™i cum acest entuziasm, această dragoste nu se revarsă doar gândirii tale, ci asupra întregi fiinÈ›e. Poate că cineva ar spune că asta È™i e gândirea, dar ce vreau să spun este că aceste lucruri ajung să te modeleze într-un anumit fel È™i trăieÈ™ti un È™oc atunci când afli adevărul È™i ajungi la „maturitateâ€�. Această maturizare forÈ›ată se întâmplă în cazul autoarei când cade regimul È™i află că toate lucrurile pe care le credea È™i „înÈ›elegeaâ€� erau de fapt false. Iar această cădere e cu atât mai cruntă cu cât nu È™tie nici ce mai este adevărul, dar nici ce mai este încrederea. Pentru că dacă statul È›i-a spus că X È™i părinÈ›ii au fost de acord că X, iar cum tu descoperi că X era de fapt o mare minciună, atunci cum ai putea să mai crezi că Y, să zicem noul regim, este bun, dat fiind că tot statul È™i tot părinÈ›ii îți spun că schimbarea e în bine? E foarte interesant de explorat acest aspect È™i mi se pare că Lea Ypi a atins toate butoanele din punctul acesta de vedere. Eu nu am trăit comunismul, m-am născut după revoluÈ›ia din România, aÈ™a că, bineînÈ›eles, nu pot înÈ›elege la prima mână experienÈ›ele sale. Am trăit doar în democraÈ›ie, cu forma pe care a prins-o la noi după â€�89, aÈ™a că nu am trăit nici deziluzia liberalismului (cu pierderea locurilor de muncă după comunism È™i acest paradox, de a putea în sfârÈ™it cumpăra orice È™i a nu avea bani s-o faci). Lea Ypi navighează foarte fain È™i intens toate aceste faÈ›ete ale libertății È™i schimbării regimului. Mi se pare de asemenea deosebit de lucidă în prima parte È™i m-a făcut să mă gândesc la cât de lipsită de luciditate È™i conÈ™tientizare eram eu în copilărie. Mereu cu capul în nori È™i absolut dezinteresată de lumea în care trăiam. Nu am È™tiut până foarte târziu cine e preÈ™edinte sau ce se întâmplă la nivel politic în È›ara mea. Și nici când am aflat nu m-a interesat în mod special. Nu È™tiu dacă Lea Ypi copil era într-adevăr atât de conÈ™tientă È™i lucidă sau doar aÈ™a a ales să scrie cartea â€� o să asum totuÈ™i că a fost, tocmai pentru interesul ei mai târziu pentru filosofia politică È™i pentru discuÈ›iile pe care le-a avut cu familia ei, dar È™i pentru deziluzia pe care a trăit-o la destrămarea comunismului È™i întâlnirea cu liberalismul. Este o carte foarte bună È™i despre efectele propagandei. ÃŽn acelaÈ™i timp, mi-ar fi plăcut ca È™i a doua parte să fie la fel de închegată ca prima. E mult mai bună prima parte, poate unde avem È™i o abundență de detalii È™i e mai emoÈ›ionantă. A doua e mai grăbită È™i marcată de evenimente care, deÈ™i o afectează (poate) exponenÈ›ial mai mult, o fac în acelaÈ™i timp (pe Lea Ypi) să fie sau pară mai detaÈ™ată. Ce mi-ar fi plăcut totuÈ™i e să fie mai clară/concisă la final în privinÈ›a credinÈ›elor sale politice. De altfel, lucrurile astea sunt uÈ™or de aflat printr-un google, dar aÈ™ fi vrut pur È™i simplu o asumare mai angajată aici în carte. Sigur că poÈ›i ajunge la anumite concluzii: critică socialismul pe care l-a trăit, dar își exprimă È™i deziluzia în faÈ›a liberalismului pe care l-a experimentat odată cu căderea comunismului, poÈ›i trage concluzia că simpatizează cu un anumit tip de socialism sau că este de centru (într-un interviu spune, de fapt, că este adepta unei democraÈ›ii socialiste, fiind kantian-marxistă). Lucrurile astea le intuieÈ™ti la finalul cărÈ›ii, dar mi-ar fi plăcut să le dezvolte în noul context al vieÈ›ii sale, pentru a închide sau măcar a da o formă cercului pe care l-a deschis cu copilăria în Albania.