Irvin David Yalom, M.D., is an author of fiction and nonfiction, Emeritus Professor of Psychiatry at Stanford University, an existentialist, and accomplished psychotherapist.
I'm going to go ahead and give this five stars. It's not a perfect book, certainly not from a literary point of view. It was didactic at times, occasionally draggy with lengthy lecture-like dialogue and inner monologue, and some of its plot twists were highly contrived. But I don't think Yalom was trying to write a perfect novel, or if he was, that goal was secondary. What he was trying to do, according to an interview I read, is carve out a new genre -- what he calls the "teaching novel." It's an ambitious feat, and I feel he succeeded brilliantly.
The novel itself follows two parallel stories of clients lying to their gullible therapists, who for their part are struggling with boundary issues. The main plot focuses on Ernest, a psychopharmacologist-turned-beginner-psychotherapist, considering a career in psychoanalysis but starting to have doubts about the artificiality and rigidity of the relationship. As a therapist, Ernest would like to experiment with being more genuine, human, and transparent in the therapy room. This goal leaves him ripe for the machinations of Carol, a vengeful ex-wife whose husband, Ernest's patient, has left her thanks in part to Ernest's empowerment. Carol, the original hell-hath-no-fury dame, enters therapy with Ernest under false premises (and using an alias) so she can seduce him and subsequently ruin his career. Alas, Ernest's resolution to experiment with abandoning the traditional neutral stance makes it increasingly tricky for him to navigate Carol's aggressively seductive advances.
The subplot follows Ernest's supervisor, Marshal, an orthodox psychoanalyst who is critical of Ernest's renegade experimentation with deviating from the traditional neutral stance. Marshal is a stickler for the boundaries and rules imposed by psychoanalytic theory. He is also ruthlessly pursuing political advancement in the psychoanalytic society with little regard for his relationships with some of his colleagues, a classic example of someone who insists on the letter of the law while violating its spirit. A wealthy patient manages to convince Marshal to invest a significant amount of money with him -- a quintessential example of dual roles, although in a moment of weakness Marshal accepts the patient's ethically questionable justification that therapy is terminating and the therapeutic relationship is no longer relevant. This initial weakening leads to other ethical slips and boundary violations on Marshal's part, with far-reaching consequences.
These plots were certainly intriguing, and the characters were multifaceted and real although I found Carol's personality a little too changeable. For me, though, the book's main weaknesses on a literary level -- its lengthy, agenda-driven dialogue and asides -- were also its strengths on a didactic level. Using his characters as mouthpieces, Yalom explored some fascinating questions:
Is it ever okay to sleep with a patient? How about a former patient? How about a patient you saw 10 years ago, briefly, in group therapy? How about investing money with a former patient -- what's really wrong with that?
Which therapist is right 鈥� the one who rigidly embraces technique at the expense of creativity and individuality, or the maverick who ignores technique and strikes out on his own, taking risks and muddying the ethical waters?
When, and to what degree, is self-disclosure on the part of the therapist appropriate? What are the advantages and disadvantages of maintaining a neutral stance, as opposed to relating to the client on a more human level?
Yalom doesn't provide easy answers to these questions. Instead, he has his characters ruminate about them and debate them at length, raising many intelligent points on all sides and fleshing out the complexity of these issues. These long-winded discussions and asides do little to advance the plot or deepen the characterization, but they definitely stimulate thought and educate the reader about Yalom's therapy approaches.
More educational than a novel, more interesting than a textbook -- I give Yalom full points for creating this genre and providing us with an excellent example of its potential.
鈥楩orget that crap about the patient not being ready for therapy! It鈥檚 the therapy that鈥檚 not ready for the patient. But you have to be bold and creative enough to fashion a new therapy for each patient. 丕蹖賳 趩乇賳丿蹖丕鬲蹖 讴賴 賲蹖诏賴 亘蹖賲丕乇 亘乇丕蹖 丿乇賲丕賳 丌賲丕丿賴 賳蹖爻鬲 乇賵 賮乇丕賲賵卮 讴賳! 丕蹖賳 丿乇賲丕賳賴 讴賴 亘乇丕蹖 亘蹖賲丕乇 丌賲丕丿賴 賳蹖爻鬲. 賵 鬲賵 亘丕蹖丿 丌賳賯丿乇 卮噩丕毓 賵 禺賱丕賯 亘丕卮蹖 讴賴 蹖讴 乇丕賴 丿乇賲丕賳蹖 噩丿蹖丿 賵 賲鬲賮丕賵鬲蹖 乇賵 亘乇丕蹖 賴乇 亘蹖賲丕乇 丿丕卮鬲賴 亘丕卮蹖. 亘禺卮蹖 丕夭 賲鬲賳 讴鬲丕亘-
You hear about good books and you want to read them. Even if you鈥檝e been disspointed by other recomandations in the past, you have some expectations, if there are more people saying the same thing: read it! And God i wanted to read this book for months, maybe 1-2 years until it finally happened. What a joy. Completely fantastic. Sometimes the action in your life that is missing can be found in a book, if the book is good enough, it may become your action too. And there are so many things that can aply to everyone (including myself). I almost cried at the end, and as i was reading the words of the last sentence i felt a short shiver of delight. Pure delight for something beutiful, helpfull, kind of mindblowing, kind of close to your heart - and i remembered why i admire Yalom so much: he鈥檚 like a balerina among life situations, dancing through them full of grace and strenght. The reading itself (at least of the second half of the book) gives you SATISFACTION. Satisfaction of the life lead by karma, the always balanced destiny. One of the faves now, read it!
Ce-mi r膬m芒ne altceva de f膬cut dec芒t s膬 devin psihoterapeut? Cartea mi-a pl膬cut mult, foarte mult, at芒t de mult 卯nc芒t am dat comand膬 葯i de alte c膬r葲i de-ale lui, c膬r葲i pe care le-ar citi doar cei care au treab膬 cu psihoterapia. Dar mie mi-a pl膬cut prea mult ideea de a-mi fi propriul psihoterapeut ca s膬 nu fac cercet膬ri pe tema asta. 卯n mod sigur nu a葯 fi 卯n stare s膬 fac din asta o profesie 葯i cu at芒t mai pu葲in o ocupa葲ie. 脦n ciuda faptului c膬, din punct de vedere literar, nu mi-a pl膬cut at芒t de mult ca Pl芒nsul lui Nietzsche, cred c膬 pe viitor cartea asta va avea un impact mult mai mare asupra mea.
Not my favorite of Yalom's more oriented towards the public and love of drama with clients versus typical therapy. Believe it or not most of us don't sleep with our clients.
Ce mi-a pl膬cut mai mult 葯i mai mult a fost c膬 am avut ocazia de a intra 卯n intimitatea unui terapeut, mi s-a dezv膬luit f膬r膬 pudoare 葯i f膬r膬 minciuni, c膬 doar vorbea cu sine 卯nsu葯i. Te 卯ntrebi uneori dac膬 medicii se g芒ndesc la pacien葲i, dac膬 psihologii 卯ncheie cu adev膬rat 葯edin葲a c芒nd se termin膬 ora, iar acum ai r膬spunsul. Alt lucru care mi-a pl膬cut foarte mult a fost perspectiva diferit膬 asupra aceluia葯i lucru. F膬r膬 s膬 vrei, c芒nd cite葯ti g芒ndurile lui Justin, 卯i dai dreptate, dar ce te faci c芒nd 葯i lui Carolyn 卯i dai dreptate? Una peste alta, o carte excelent膬, un roman spus ca un film.
Am citit pentru prima data aceasta carte acum zece ani, daca nu ma insel. Am recitit-o de curand si pot spune ca mi-a placut la fel de mult, insa, categoric, am perceput-o diferit. Cum era si normal. Unele carti sunt facute pentru a fi citite si recitite la varste diferite, caci fiecare recitire aduce cu ea ceva in plus fata de citirea anterioara. In aceasta categorie intra si cartea de fata. Si, probabil, toate cartile lui Yalom, pe care le vei percepe diferit odata cu inaintarea in varsta.
Yalom este un psihoterapeut nonconformist, un fin cunoscator al mintii umane si un scriitor exceptional. Minciuni pe canapea reflecta vastele lui cunostinte referitoare la viata terapeutilor si ne introduce in spatele cortinei, acolo unde vom descoperi ca psihiatrii, psihoterapeutii si toti acesti doctori ai mintii sunt si ei tot oameni, cu bune si cu rele, cu demoni si cu dorinte, cu temeri si cu vicii.
Una dintre cele mai importante teme discutate -practic laitmotivul cartii -, este aceea care vizeaza relatia dintre pacient si terapeut. Este aceasta relatie mult prea formala? Nu este una autentica, care sa ajute cu adevarat pacientul si poate, la un anumt nivel, chiar sa-i fie de folos si terapeutului, prin bine cunoscutul transfer? Care sunt limitele unei astfel de relatii si cand sunt ele incalcate?
Minciuni pe canapea este o carte amuzanta, inteligenta si acaparatoare, care ridica numeroase intrebari despre umanitate, vulnerabilitate, lipsa dragostei, dorinta de apartenenta, sexualitate, traume si anxietate.
"Uita de tot rahatul ala cu pacientul care nu e pregatit de terapie. Terapia nu e cea care-i pregatita pentru pacient. "
Despre credulitate, naivitate 葯i vulnerabilitate 卯n lumea medicilor psihiatri.
El 卯nsu葯i psihiatru, Yalom dezv膬luie vulnerabilitatea celui care (crede c膬) de葲ine controlul asupra celorlal葲i, pornind de la povestea doctorului Ernest Lash.
T芒n膬r 葯i ambi葲ios psihiatru, Lash consiliaz膬, timp de mai mul葲i, ani un pacient ce nu reu葯e葯te s膬 se elibereze din jugul c膬sniciei cu o so葲ie dominant膬 葯i manipulativ膬. Dup膬 ce acest pacient face, 卯n cele din urm膬, pasul decisiv, doctorul Lash devine el 卯nsu葯i 葲inta r膬zbun膬rii so葲iei p膬r膬site, care se va da drept una din pacientele neajutorate, av芒nd drept scop r膬zbunarea, prin seducerea 葯i discreditarea medicului presupus vinovat. Abandon芒nd regulile de baz膬 ale profesiei, Lash decide s膬 foloseasc膬 unele tehnici experimentale de transfer psihologic medic-pacient, dezv膬luindu-se pe sine la modul imprudent 葯i necenzurat pacientilor s膬i, f膬r膬 a b膬nui nici m膬car o secund膬 c膬 vreunul din ei ar putea fi nesincer sau ar urm膬ri vreodat膬 un alt scop dec芒t vindecarea. Pe de alt膬 parte, Dr. Marshal Streider, mentorul 葯i supervizorul s膬u, are la r芒ndul lui de a face cu pacien葲i manipulativi 葯i escroci 葯i ajunge, din cauza acestora, la limita conduitei legale 葯i a eticii profesionale. Iar exemplele continu膬 葯i cu alte cazuri din lumea medicilor psihiatri care, manipula葲i de pacien葲i dominan葲i, duplicitari sau vicleni, ajung s膬 卯葯i compromit膬 pentru totdeauna cariera, fiindc膬, extrem de siguri pe faptul c膬 nu pot fi sub nicio form膬 p膬c膬li葲i, fractureaz膬 involuntar transferul psihiatru-pacient, o zon膬 extrem de sensibil膬, care poate duce la inversarea rolurilor: analistul devine analizat, iar pacientul 卯葯i manipuleaza psihiatrul.
"Poate c膬 suntem prea creduli. Suntem at芒t de obi葯nui葲i ca pacien葲ii s膬 ne pl膬teasc膬 pentru ca noi s膬 le ascult膬m adev膬ratele probleme, 卯nc芒t probabil nu ne imagin膬m c膬 exist膬 葯i posibilitatea ca ei s膬 mint膬. Am auzit de o cercetare recent膬 care arat膬 c膬 psihiatrii 葯i agen葲ii FBI nu se pricep c芒tu葯i de pu葲in s膬-i identifice pe cei care mint."
Dac膬 e葯ti 卯n c膬utarea unei lecturi faine de vacan葲膬, foarte bine scris膬, cu multe chestiuni serioase plasate 卯n cheie umoristic膬, acest roman spumos 葯i savuros poate fi alegerea ideal膬. Mai mult dec芒t at芒t, la final te treze葯ti c膬 ai descoperit lucruri neb膬nuite chiar despre tine 卯nsu葲i.
鈥淢inciuni pe canapea鈥� fix asta este: minciuni (gogonate) pe canapea. Descrierea de pe copert膬 este 卯n葯el膬toare, abia dac膬 o treime din carte se refer膬 la Ernest 葯i Carolyn, restul se refer膬 la orice altceva!
Exist膬 o mul葲ime de plot-uri amestecate, unele relevante, altele complet irelevante, autorul nu a 葯tiut cum s膬 jongleze cu personajele 葯i situa葲iile astfel 卯nc芒t s膬 creeze o poveste complex膬, chiar dac膬 la un moment dat 卯ncepe s膬 卯ncurce i葲ele 葯i s膬 fac膬 un fel de p芒nz膬 de p膬ianjen.
M膬 a葯teptam ca povestea s膬 se axeze pe Ernest 葯i pe Carolyn, 葯i s膬 v膬d cam cum anume 卯葯i pierde Ernest min葲ile, 卯ns膬 cel care chiar 卯葯i pierde min葲ile este de fapt Marshal, asupra c膬ruia m膬 voi referi mai t芒rziu.
Motivul de r膬zbunare al lui Carolyn nu mi se pare suficient fondat, Carolyn nu este prea bine individualizat膬, cumva pare de carton pe alocuri. Are 卯nsu葯iri omene葯ti, dar uneori am sim葲it c膬 motiva葲ia ei nu este plauzibil膬, iar modalitatea 卯n care alege s膬 se comporte pentru a se r膬zbuna las膬 mult de dorit, nu pare prea bine g芒ndit膬.
Se fac apoi ni葯te salturi uria葯e 卯n istoria lui Shelly cu doctorul Pande, apoi pagini 卯ntregi despre poker 葯i cum se joac膬 poker, pagini despre Peter Macondo, Marshal, despre obsesia lui Shirley cu ikebana, chestia total irelevant膬 c膬 Shirley 卯l 卯n葯al膬 pe Marshal 葯i care este l膬sat膬 卯n aer! Multe sub-plot-uri nu au deznod膬m芒nt, nici chiar plot-urile mari nu au deznod膬m芒nt, 卯mi las膬 impresia c膬 povestea este neterminat膬!
Singurul motiv pentru care am dat 3/5 este faptul c膬 卯n timp ce citeam ultimele 50-60 de pagini, s-a 卯nt芒mplat ceva interesant 卯n storyline-ul cu Marshal 葯i Peter Macondo, care chiar mi-a pl膬cut. A fost imprevizibil pentru mine, 葯i chiar c芒nd credeam c膬 am s膬 mor de plictiseal膬, m-a izbit 卯n fa葲膬 ca un camion! 葮i tocmai faptul c膬 mi-a pl膬cut at芒t de mult m-a 卯nfuriat 葯i aproape c膬 eram c芒t pe aici s膬 dau 1/5, fiindc膬 autorul a avut ni葯te idei at芒t de bune pe care s膬 le exploateze, 葯i n-a 葯tiut ce s膬 fac膬 cu ele!
M-a mai enervat 葯i faptul c膬 nu a葯a 卯mi imaginam eu psihiatria, sau poate c膬 a葯a se procedeaz膬 卯n SUA. Am 卯n葲eles, ei sunt terapeu葲i, ofer膬 pacien葲ilor terapie pentru tot felul de probleme, 卯ns膬 unele nu cred c膬 葲in neap膬rat de psihiatrie, c芒t 葲in de psihologie. N-am studiat 卯nc膬 psihiatrie, dar din pu葲inele mele cuno葯tin葲e, nu despre asta ar trebui s膬 fie psihiatria. 脦mi e at芒t de greu s膬 cred c膬 tu, ca psihiatru, ai putea s膬 stai s膬 ascul葲i cum o pacient膬 vine 葯i 卯葲i descrie fanteziile ei sexuale cu tine. Nu contest c膬 e ceva clar patologic aici, pacienta are un comportament sexual cam deviat, 卯ns膬 eu c芒nd am citit descrierea de pe copert膬, mi-am imaginat o femeie cu ni葯te probleme mult mai serioase, ceva din sfera schizofreniei poate, sau ceva care chiar s膬 m膬 duc膬 cu g芒ndul la psihiatrie. S膬 dai 150 de dolari pe or膬 unui psihiatru doar ca s膬 卯i 卯n葯iri probleme de cuplu, probleme cu familia 葯i alte porc膬rii, mi se pare cea mai mare abera葲ie. De aceea exist膬 2 profesii total diferite: psiHOLOGIE, psiHIATRIE!
De asemenea, prin carte se mai vehiculeaz膬 tot felul de filosofii, pe care le-am 卯n葲eles mai mult sau mai pu葲in, ni葯te idei referitoare la psihanaliz膬, se fac trimiteri la Freud 葯i Jung, chestii din astea intelectuale.
Nu pot s膬 neg 葯i partea educativ膬 a c膬r葲ii, se relev膬 ni葯te chestii foarte interesante cu privire la moralitatea asta, care le d膬 mari b膬t膬i de cap oamenilor: faptul c膬 medicii se folosesc de tot felul de tertipuri pentru a stoarce pacien葲ii de bani, faptul c膬 l膬comia distruge omul, iar uneori o persoan膬 evit芒nd 鈥減膬catul iubirii de argin葲i鈥�, d膬 卯n 鈥減膬catul m芒ndriei鈥� (fac referire la Marshal, care pozeaz膬 drept om cinstit, dar care are ni葯te laturi 卯ntunecate pe care 葯i le neag膬, doar pentru c膬 卯i e fric膬 de consecin葲e).
Marshal cred c膬 este cel mai bine construit personaj, ini葲ial am crezut c膬-l ur膬sc, dar la final 卯mi dau seama c膬 el este prototipul oric膬ruia dintre noi. Niciun om nu este doar cinstit, doar escroc, suntem o combina葲ie, iar sintagma de 鈥渙m cinstit/om escroc鈥� deriv膬 din lupta aceasta 卯ntre cele dou膬 p膬r葲i care ne alc膬tuiesc, 葯i de partea care iese cel mai adesea la iveal膬. Deseori avem impresia c膬 dac膬 doar g芒ndim mi葯ele葯te 葯i nu 卯nf膬ptuim ceva, suntem cu mult mai buni dec芒t al葲ii care se las膬 prad膬 p膬r葲ii 卯ntunecate din ei. Mi-a pl膬cut lucrul 膬sta la Marshal, c膬 este construit ca un om veritabil, un om pe care l-a葯 putea 卯nt芒lni oric芒nd pe strad膬, iar reac葲iile lui cu privire la ce i s-a 卯nt芒mplat, chiar 卯mi par fire葯ti 葯i umane.
Cartea m-a l膬sat 卯mp膬r葲it膬 卯n dou膬, are 葯i minusuri, 葯i plusuri, probabil fiindc膬 aveam o idee preconceput膬 despre ea, 葯i anume c膬, f膬c芒nd parte din colec葲ia 鈥淩aftul Denisei鈥�, va fi ceva extraordinar.
O recomand pentru partea educativ膬 葯i pentru am膬r芒ta aia de ac葲iune din ultimele pagini.
Dou膬 citate interesante:
鈥濧m uitat cum te cheam膬. 脦n fiecare minut, a spus el, b膬t芒ndu-se u葯urel pe t芒mpl膬, o duzin膬 de neuroni corticali pier zumz膬ind, ca ni葯te mu葯te muribunde. Ironia e c膬 am publicat patru articole despre boala Alzheimer, evident c膬 am uitat unde, dar 卯n reviste bune.鈥�
鈥濶u confunda valoarea cu permanen葲a, asta duce la nihilism. [...] Totul piere. [...] Asta e soarta oric膬rei experien葲e. Nimic nu persist膬. Permanen葲a este o iluzie 葯i, 卯ntr-o zi, 卯ntregul sistem solar va fi distrus.鈥�
Irvin Yalom鈥檜n okudu臒um ilk kitab谋. Bana kalsa Nietzsche A臒lad谋臒谋nda kitab谋ndan ba艧lard谋m ama ekip okumalar谋nda ilk s谋rada oldu臒u i莽in ve hakk谋nda 莽ok olumlu yorumlar g枚rd眉臒眉m i莽in biraz ge莽 de olsa ben de okudum.
Bu eseri klasik romanlardan ay谋ran birka莽 枚zelli臒i var. 脰ncelikle bir psikoterapist taraf谋ndan yaz谋lm谋艧 olmas谋 zaten yeteri kadar ilgin莽 yap谋yor. Irv谋n Yalom鈥檜n psikoterapist olarak kaleminin iyi oldu臒unu s枚yleyebilirim ama kitap edebi olarak 莽ok 眉st d眉zey diyemem. Zaten 枚yle bir beklentim olmad谋臒谋 i莽in bekledi臒imden daha ak谋c谋 ve sade bir dilinin oldu臒unu s枚yleyebilirim. Bu belki de terc眉man谋n maharetidir bilemiyorum. Kitap ile ilgili dikkatimi 莽eken bir ba艧ka nokta da kitapta bask谋n olan bir karakter bulamamam. Bunu birazdan spoiler alt谋nda daha detayl谋 anlataca臒谋m ama kitap sanki ana bir hikaye olmadan bir莽ok alt hikayeyi birle艧tiren bir roman gibi geldi bana. 陌li艧kilerin ve olaylar谋n haritas谋n谋 莽谋karacak olsak s眉rekli belli noktalarda kesi艧en ve 莽ok karma艧谋k bir yap谋s谋 olan aratmayaca臒谋ndan eminim. Ger莽ek hayatta olabilece臒inden 莽ok fazlaca tesad眉flerle biraz da zorlama bir ili艧kiyle olaylar i莽 i莽e girmi艧 olsa da bunun kitaba heyecan ve ak谋c谋l谋k getirdi臒i de yads谋namaz bir ger莽ek.
Terapi ve analiz kavramlar谋 眉zerine kurulu diyaloglarla bezenmi艧 bir roman olmas谋 nedeniyle bu meslek d谋艧谋nda olan insanlara yer yer s谋k谋c谋 gelebilecek bir kitap asl谋nda. Birka莽 psikoterapist dostumun olmas谋 ve onlarla bir projede birlikte 莽al谋艧m谋艧 olmam nedeniyle olsa gerek bu kitaptaki diyaloglar谋 hi莽 yad谋rgamad谋m ve bana s谋k谋c谋 gelmedi. Kitap hakk谋nda belki de ba艧larda biraz zorlan谋rs谋n gibi bir 枚nyarg谋 ile yakla艧mamdan 枚t眉r眉 olsa gerek benim i莽in hem ak谋c谋 hem de zevkli bir okuma oldu. Bunun yan谋 s谋ra mesleki etik konusunda da bizim daha ne kadar yol kat etmemiz gerekti臒ini anlamama vesile oldu. Zira kitap i莽inde bir莽ok kez sorgulanana bu kavram谋n ne yaz谋k ki insan谋m谋z taraf谋ndan bu d眉zeyde bir 枚nemde alg谋land谋臒谋 d眉艧眉nm眉yorum. Kitab谋 okumadan 枚nce de genel olarak bat谋n谋n etik, mesleki etik, etik 枚z disiplin gibi kavramlarda bizden daha ileri oldu臒unu d眉艧眉nmekteydim ve kitab谋 okuduktan sonra da bu kanaatim kesinlikle artt谋.
Etik kavram谋n谋n yan谋 s谋ra insan谋n bilin莽 alt谋nda yer alan baz谋 hasletlerin hayatlar谋na sirayet etme derecelerine g枚re -i艧 hayat谋 olsun 枚zel hayat谋 olsun- ili艧kilerine ne kadar da kuvvetli bir 艧ekilde y枚n verebildi臒ini anlad谋m. Kitap i莽inde ge莽en baz谋 tespitler ise bende keskin bir ayd谋nlanmaya neden oldu desem herhalde abartm谋艧 olmam.
Bundan sonras谋n谋n kitap ile ilgili detayl谋 bilgilerle dolu olaca臒谋n谋 ve hen眉z bu kitab谋 okumayanlar谋n devam etmemesinin daha iyi olaca臒谋n谋 uyarmak isterim.
脰zetlemek gerekirse zevkli, ak谋c谋, zaman zaman geren zaman zaman g眉l眉mseten ama mutlaka bir 艧eyler katan bir kitap. Kesinlikle okunmas谋 gereken bir kitap...
I liked it, it was ok, and definitely a book that poses uncomfortable questions in a smart way. But unfortunately for Irvin Yalom's (unmistakable) qualities as a writer, his background as a therapist tends, in my opinion, to get in the way of his writing.
Yes, his professional insights are giving him more ideas of things to write about and an understanding of human nature. I agree with all that. But at the same time, you can see how his background also makes his portrayals of people and stories pretty limited. Every situation and relationship is thoroughly 'explained', labeled, and ultimately lacking subtlety. It's like an attempt of a poem where an over-eager author explains to the reader every metaphor he used, right after using it. Also, unfortunately, it all bears an aftertaste of the obsessions people from the field of psychology tend to have - like mapping out the power dynamic of every relationship, determining who is 'manipulating' who and stuff like that.
Even though I enjoyed several of his books and would probably read another novel of his in the future, or maybe two, I am a little put off by this.
Recunosc c膬 am fost pu葲in sceptic膬 la 卯nceput poate fiindc膬 terapia nu este un lucru pe care eu l-a葯 face, de葯i consider c膬 este esen葲ial膬 conexiunea prin discu葲ie 葯i c膬 multe metode 葯i analize profunde puse 卯n practic膬 de diver葯i terapeu葲i/psihologi/psihanali葯ti pot rezolva probleme esen葲iale 葯i pot schimba traiectorii. Astfel c膬 la 卯nceput am fost pu葲in 卯n dezacord cu perspectiva asupra terapiei, mai ales c膬 Yalom eviden葲iaz膬 p膬r葲i mai pu葲in nepl膬cute. 脦ns膬, pe parcursul c膬r葲ii m-am deschis din ce 卯n ce mai tare 葯i mi-a pl膬cut nespus de mult s膬 v膬d cum rolurile se inverseaz膬, cum terapeutul devine pacient 葯i viceversa. Mi se pare foarte ingenios! Plus c膬 Yalom a construit 卯nceti葯or o premis膬, tocmai pentru a o demonta la sf芒r葯it. A demonstrat, p芒n膬 la urm膬, c膬 tot ce este realizat de oameni 葯i cu oameni are propriile deficien葲e 葯i c膬 nici m膬car un terapeut de succes nu poate s膬 surprind膬 toate dedesubturile fiin葲ei umane. O carte foarte fain膬!
Man 啪iauriai, 啪iauriai, nu tiesiog 沤IAU-RIAI patinka Yalom'o ra拧ymo stilius, jo po啪i奴ris, mintys ir unikali psichologijos doktrina. "Melagis ant ku拧et臈s" - ne i拧imtis.
Autorius labai ai拧kiai ir nedviprasmi拧kai atskleid啪ia nuolatin臋 psichoterapeuto ir paciento ry拧io kontflikto egzistencijos kolizij膮. Kaip pagelb臈ti pacientui, pad臈ti jam i拧silaisvinti i拧 psichologini懦 kan膷i懦, bet kartu nei拧klysti i拧 profesinio neutralumo, diskreti拧kumo rib懦, j懦 neper啪engti? Atsakymas toks sud臈tingas, kad tiesiog pra拧osi milijon懦 traktat懦.
Yalom dar kart膮 parodo, koks svarbus yra 啪mogaus moralinis stuburas - net ir kitu nor臈j臋s pasinaudoti individas geba gal懦 galiausiai pasikeisti 寞 ger膮j膮 pus臋 ir pats save pastatyti 寞 psichoterapeuto viet膮. O kitas, galb奴t net ir labiausiai nepriekai拧tingai gludinantis savo reputacijos ir 寞vaizd啪io atspind寞 susimauna d臈l nepasotinamo 拧lov臈s, garb臈s ir materialinio g臈rio siekio.
Knyga, kuri sukre膷ia, apver膷ia tavo 寞sivaizdavim膮 apie pasitik臈jim膮 kitu ir padeda dar labiau 寞vertinti save bei tai, kad psichoterapija da啪nai yra tas tikrasis i拧sigelb臈jimo ratas, i拧traukiantis i拧 savinaikos li奴no.