Å·±¦ÓéÀÖ

“Era deopotrivă o consolare È™i o mare tristeÈ›e să te simÈ›i atât de diferit de ceilalti oameni. ÃŽÈ™i coborî spre ei ochii spălăciÈ›i. Valul de maÈ™ini nu mai contenea, iar figurile sumbre È™i îngrijorate semănau toate între ele. Biata specie! Ce-o preocupa? Ce va mânca, ce va bea? El se gândea la catedrala din Rouen, la castelele de pe Loare, la Luvru. Una singură dintre aceste pietre venerabile face cât o mie de vieÈ›i omeneÈ™ti.”
― Irène Némirovsky, Suite Française