Å·±¦ÓéÀÖ

“Fiindcă-n toate fantasmele mele trăieÅŸte marea, care-mi inundă craniul ÅŸi se revarsă din el ca vinul ce se varsă peste buza unui potir. Iar la mare nu fac dragoste decât o singură dată, de obicei în ultima noapte, cu o femeie pe care-abia o cunosc, mereu alta ÅŸi de fapt întotdeauna aceeaÅŸi, pentru că ea pentru mine este doar marea. Este esenÅ£a acelor zile de nisip ÅŸi de sare, de statui de bronz lungite pe ±è±ô²¹Âáă ca pe un capac nesfârÅŸit de sarcofag etrusc, de efectele de lentilă, violete ÅŸi irizate, ale soarelui triumfător. E promiscuitatea totală, anonimă ÅŸi insuportabil de dulce, marea sărată ÅŸi umedă ÅŸi senzuală din care toÅ£i am ieÅŸit.”
― Mircea Cărtărescu

“ViaÈ›a este o ²õ±è¾±°ù²¹±ôă. Cât trăim, avansăm. Dar, pe un drum de ²õ±è¾±°ù²¹±ôă, să te apropii de È›¾±²Ô³Ùă înseamnă să treci, periodic, prin lucruri similare-±ð³¾´ÇÈ›¾±¾±, probleme, defecte-iar È™i iar, aÈ™a cum o persoană care urcă pe o scară în ²õ±è¾±°ù²¹±ôă se îndreaptă cu faÈ›a spre nord la fiecare zece trepte.”
― Sierra Simone, Slujba de la miezul nopÈ›ii