Å·±¦ÓéÀÖ

“Ar fi vrut să-i spună ÅŸi ea lui că-i va fi dor de el. Åži totuÅŸi, cuvintele erau ferecate într-un loc neÅŸtiut. Tăcea. Privea marea.”
― Andres, ÃŽncă o dorinţă

“Fiindcă-n toate fantasmele mele trăieÅŸte marea, care-mi inundă craniul ÅŸi se revarsă din el ca vinul ce se varsă peste buza unui potir. Iar la mare nu fac dragoste decât o singură dată, de obicei în ultima noapte, cu o femeie pe care-abia o cunosc, mereu alta ÅŸi de fapt întotdeauna aceeaÅŸi, pentru că ea pentru mine este doar marea. Este esenÅ£a acelor zile de nisip ÅŸi de sare, de statui de bronz lungite pe ±è±ô²¹Âáă ca pe un capac nesfârÅŸit de sarcofag etrusc, de efectele de lentilă, violete ÅŸi irizate, ale soarelui triumfător. E promiscuitatea totală, anonimă ÅŸi insuportabil de dulce, marea sărată ÅŸi umedă ÅŸi senzuală din care toÅ£i am ieÅŸit.”
― Mircea Cărtărescu

“Un vânt uÅŸor, cu miros de scoici ÅŸi apă sărată, îi trecu prin păr. Se
opri din scris şi privi în depărtare. Era marea albastră, cu miile ei de
secrete. Marea pe care o îmbrăţiÅŸa mereu cu aceeaÅŸi infinită dragoste.”
― Andres, ÃŽncă o dorinţă

“Se opri din scris ÅŸi privi în depărtare. Era marea albastră, cu miile ei de secrete. Marea pe care o îmbrăţiÅŸa mereu cu aceeaÅŸi infinită dragoste. Ar fi putut trăi o viaţă întreagă lângă ea, ÅŸi parcă tot n-ar fi fost destul. Din păcate, marea nu-i putea răspunde la întrebări, deÅŸi ar fi vrut atât de mult...”
― Andres, ÃŽncă o dorinţă

“O dată mai mult, înÅ£eleg de ce iubesc marea cum iubeÅŸti o femeie. Dar o
iubesc şi ca pe un loc de exil. Căci marea n-are vârstă. Ea nu e din nici
un secol. Åži n-are amintiri.”
― Octavian Paler