Å·±¦ÓéÀÖ

“Soarele își scutură visele, risipind norii gri în frânturi de vapori pe cerul albastru. Apoi, își strecoară razele aurii până când încoronează cerul â€� rege.”
― Carmen Stoian, korsakoff - doar inceputul

“Tot ceea ce făcea era magic, având puterea de a transforma stările, prin intermediul administrării unor substanÈ›e. Părea a fi Dumnezeul propriilor sentimente, pentru că avea cheia inhibării instinctelor È™i a detașării complete de ermetica ființă. ÃŽntindea linii albe, lungi È™i groase pe oglinda de pe masă È™i, apropiindu-se, își zărea chipul, asumându-È™i viciul. Pentru a scurta traseul dintre realitate È™i vis, folosea un pai, prin care inspira pe nas praful alb, strălucitor, iar, în câteva secunde, se cufunda în altă lume - acolo unde totul este mai uÈ™or.”
― Carmen Stoian, korsakoff - doar inceputul

“Luna luase aspectul unui cap de înger cu aureolă È™i trup de nori. Treptat, norii s-au îndepărtat, lăsând-o golașă pe cerul albastru. ÃŽncet-încet se stingea... Lumina îmi strângea sufletul, mototolindu-l ca pe o hârtie pe care mi-am notat greÈ™it sentimentele, aruncând-o în gunoiul zilei.”
― Carmen Stoian, korsakoff - doar inceputul

“Am introdus picioarele în lava păcatelor, care mă strângea cu a sa căldură È™i am înaintat. Ajuns la brâu, simÈ›eam îngrămădirea sufletelor pierdute È™i adunate laolaltă de acest tragic destin. Eram sufocat È™i am încercat să merg înapoi, însă nu puteam; calea de întoarcere era blocată de cei din urma mea care, agitaÈ›i, avansau. CovârÈ™it, m-am predat senzaÈ›iei lipicios-odihnitoare. ÃŽn dreptul pieptului, inima goală a devenit efervescentă, dizolvându-se, iar aburul emanat se ridica spre cerul înflăcărat. Priveam cum se înălÈ›a, ducând pe celălalt tărâm de iad boarea regretelor rămase în ea, urmând ca dracii de acolo să inhaleze duhoarea morÈ›ii depline. Mă uitam în sus ca într-o oglindă a infernului. Privirea mi-a fost acoperită de flăcări. M-am scufundat È™i auzeam cum trosnesc, mistuite, speranÈ›ele. Membrele mi-au fost contopite cu ale celorlalÈ›i È™i, unit fiind într-o horă a chinului, m-am ridicat la suprafață, jelind: uuu...uuu...uuu...uuu. Am renăscut prin cântecul È™i dansul veÈ™nic. ÃŽn jur, săreau scântei de suflet ce purtau falsa iluzie a fericirii.”
― Carmen Stoian, korsakoff - doar inceputul

“L-am cunoscut pe Ruletist. De acest lucru nu mă pot îndoi. ÃŽn ciuda faptului că era imposibil ca el să existe, totuÅŸi el a existat. Dar există un loc în lume unde imposibilul e posibil, ÅŸi anume în ficÅ£iune, adică în literatură. Acolo legile statisticii pot fi încălcate, acolo poate apărea un om mai puternic decât hazardul. Ruletistul nu putea trăi în lume, ceea ce e un fel de a spune că lumea în care el a trăit este fictivă, este literatură. Nu am nici o îndoială, Ruletistul este un personaj. Dar atunci ÅŸi eu sunt un personaj, ÅŸi aici nu mă pot opri să nu exult de bucurie. Căci personajele nu mor niciodată, ele trăiesc de câte ori lumea lor e "citită". Dacă nu îşi va săruta niciodată iubita, păstorul pictat pe urna greacă ÅŸtie măcar că o va privi veÅŸnic. Iată pariul ÅŸi nădejdea mea.”
― Mircea Cărtărescu, Nostalgia

“Arta de a scrie, pentru mine, înseamnă arta de a exista de nenumărate ori, în fel ÅŸi chipuri.”
― Alexandra Tatu

“ÃŽl priveam È™i nu puteam crede cum doi ochi pot fi atât de frumoÈ™i.”
― Andreea Cătălina, Imposibil