欧宝娱乐

“脦n momentul 膬la moartea mi s-a p膬rut trist膬. De fapt, nu moartea. Mai mult ideea de 卯nmorm芒ntare. Tu mori, s膬 zicem. Vin familia, prietenii cu tine p芒n膬 la cimitir, te bag膬 卯n p膬m芒nt, ceea ce e OK, dar apoi te las膬 acolo 葯i pleac膬. F膬r膬 lumin膬, f膬r膬 nimic. Cu viermii. Iar pe 膬ia trebuie s膬 卯i a葯tep葲i c芒teva zile.”
― Adrian Tele艧pan, Cimitirul

“Via葲a 葯i moartea, m芒n膬-n m芒n膬, um膬r l芒ng膬 um膬r, ca dou膬 surori gemene.”
― Ionel Teodoreanu, Tudor Ceaur Alcaz

“Moartea este un camelen am膬gitor.Apare tot mereu 卯n alt膬 卯nf膬葲i葯are.Sau, mai bine zis noi suntem cameleonii;c膬ci mereu ne schimb膬m atitudinea.Ba vedem 卯n moarte un prieten, ba un inamic; doar Dumnezeu 葯i moartea nu ne pot dezam膬gi; iar aceasta formeaz膬 o unitate.Adic膬:惫颈补葲补!”
― Erich Maria Remarque

“葮tii c芒nd ajungi s膬 fii 卯n葲elept?m-a 卯ntrebat cu o zi-dou膬 卯nainte s膬-葯i piard膬 luciditatea.C芒nd sim葲i c膬 mori...葯i te cuprind regretele...Arunci peste trecutul t膬u o ultim膬 privire, 卯葲i dai seama c膬 ai gre葯it, ai vrea s膬 schimbi c芒te ceva sau,cel pu葲in,s膬 ceri iertare celor pe care i-ai nedrept膬葲it,dar nu ai timp...E o mare nedreptate s膬 卯n葲elegi asta, c芒nd nu mai po葲i schimba nimic.”
― Aurelian Silvestru, 艦i tu esti singur?

“Omul e fapta sa.Nu e vorba,nu g芒ndul, nu inten葲iile frumoase ne duc 卯n urm膬, dup膬 ce irosim tot timpul pe care 卯l avem la dispozi葲ie-iat膬 cu ce ne prezent膬m 卯n fa葲a Ultimului Tribunal.”
― Aurelian Silvestru, 艦i tu esti singur?

“Via葲a iluzie?Dar moartea e o certitudine, nu-i a葯a?Vezi, dac膬 nu ar exista moartea, cu siguran葲膬 nu am avea cum s膬 卯n葲elegem 惫颈补葲补; f膬r膬 a cunoa葯te r膬ul nu am avea cum s膬 distingem bine, calea spre lumin膬.”
― Lina Moac膬, Valuri de via葲膬

“Sambata, 12 iulie [1941]
Orgecaim cu totii intr-o imensa, trista, intunecata multime - milioane, milioane, milioane - si moartea nu alege, nu asteapta.”
― Mihail Sebastian, Journal 1935-1944

“Moartea 葯tie totul 卯n leg膬tur膬 cu noi 葯i poate de aceea este trist膬.”
― Jos茅 Saramago, Death with Interruptions

“(...) 葯tii tu c膬 exist膬 un hotar al amintirii omului pe acest p膬m芒nt? Hotarul amintirii omului este pecetluit pentru o sut膬 de ani. O sut膬 de ani dup膬 moartea lui 卯nc膬 卯l mai pot pomeni copiii sau nepo葲ii lui 葯i cei care l-au v膬zut la fa葲膬, dar dup膬 aceea, chiar dac膬 se poate prelungi amintirea lui, ea este numai prin vorb膬 sau prin g芒nd, c膬ci se trec cei care i-au v膬zut fa葲a lui vie. 葮i morm芒ntul lui din cimitir se acoper膬 de iarb膬, piatra de morm芒nt se n膬ruie 葯i l-or uita to葲i oamenii, ba chiar 葯i urma葯ii lui, 卯i vor uita apoi numele, c膬ci numai c芒葲iva r膬m芒n 卯n amintirea oamenilor (...)”
― Fyodor Dostoevsky, The Adolescent

“Moartea este un sfa虃rs苔it mult mai milos deca虃t a tra虇i 卯n fiecare zi 卯n agonie.”
― Zoulfa Katouh, As Long as the Lemon Trees Grow