Å·±¦ÓéÀÖ

“Câtă necrofilie e-n amintire! Câtă fascinaÈ›ie pentru ruină È™i ±è³Ü³Ù°ù±ð´Ú²¹³¦È›¾±±ð! Câtă scotocire de medic legist prin organe lichefiate! Gândindu-mă la mine de la diferite vârste, ca tot atâtea vieÈ›i anterioare consumate, e ca È™i când aÈ™ vorbi despre un È™ir lung, neîntrerupt de ³¾´Ç°ùÈ›¾±, un tunel de corpuri murind unul într-altul. Acum o clipă, cel care scrisese aici, reflectat de lacul întunecat al ceÈ™tii de cafea, cuvintele "murind unul într-altul" s-a prăbuÈ™it de pe taburet, pielea i-a crăpat, oasele feÈ›ei i-au devenit aparente, ochii i s-au scurs mustind de un sânge negru. Peste o clipă, cel care va scrie "cel care va scrie" se va prăbuÈ™i È™i el peste pulberea celuilalt. Cum să pătrunzi în acest osuar? Și de ce ai face-o? Și ce mască de tifon, ce mănuÈ™i chirurgicale te-ar putea proteja de infecÈ›ia emanată de amintire?”
― Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa stângă