欧宝娱乐

“Moara 卯ncetase de mult s膬 卯葯i mai scrie povestea, dar 谤别尘颈苍颈蝉肠别苍葲别 hoin膬reau printre amintiri. Cos芒nzenele de alt膬dat膬 卯nc膬 卯ncingeau hora pe c膬rarea ce ducea c膬tre moar膬. Era at芒t de mult膬 magie sc膬ldat膬 卯ntre razele de soare ce se pierdeau printre crengile prunilor. O bucurie scris膬 de intensitatea emo牛iilor pe fila timpului, printre petalele pline de culoare ale florilor ce z芒mbeau a prospe葲ime. Era 惫颈补葲膬 葯i 惫辞颈苍葲膬 卯n fiecare celul膬, 卯n fiecare clip膬. 葮i oamenii... Glasurile, cuvintele, accentul, bun膬voin葲a, privirile pline de 卯n葲elepciune 葯i bl芒nde葲e. O lume 卯ntreag膬, condensat膬 卯n imagini peculiare, printre secundele realit膬葲ii de odinioar膬. 葮i mai era ceva. Era Tihna. Curat膬 葯i sf芒nt膬. Tihna ce 卯葯i 卯n膬lta c芒ntecul 卯n surdin膬, plutind peste toate neputin葲ele lumii, l膬s芒ndu-葯i bra葲ele 卯ntr-o divin膬 卯mbr膬葲i葯are a universului. Pace 葯i lini葯te. Lumin膬 葯i 卯mp膬care. A葯a 卯ncepeau toate duminicile.”
― Simona Prilogan, Ochi de Poveste