Å·±¦ÓéÀÖ

“Bunica îmi zâmbeÈ™te iar È™i iar dintre amintiri, împreună cu parfumul copilăriei. Cu dor de basme, tihnă È™i duminici albastre. Acolo unde morile își învârteau consistent paleÈ›ii între adunări È™i scăderi, zâmbete È™i lacrimi, avându-È™i mereu partea de înÈ›elegere deplină a universalității. Cuminte È™i senină precum strălucirea dimineÈ›ilor de vară.”
― Simona Prilogan, Ochi de Poveste

“Duminicile începeau la fel. Somnul își alunga cu greu vraja de pe față dar soarele pătrundea cu putere printre perdelele vaporoase. Mirosea a fructe coapte È™i a ³¾´ÇÈ™´Ç³¦´Ç²¹°ù²Ôă. Valea ce se aÈ™eza cuminte între prunii împrăștiaÈ›i dezordonat împrejurul casei, mustea a verde fraged, în timp ce firele înalte de iarbă dansau graÈ›ios la braÈ› cu vântul. Soarele mângâia toată întinderea aceasta ce părea ruptă dintr-o filă de basme.”
― Simona Prilogan, Ochi de Poveste

“Moara încetase de mult să își mai scrie povestea, dar °ù±ð³¾¾±²Ô¾±²õ³¦±ð²ÔÈ›±ð hoinăreau printre amintiri. Cosânzenele de altădată încă încingeau hora pe cărarea ce ducea către moară. Era atât de multă magie scăldată între razele de soare ce se pierdeau printre crengile prunilor. O bucurie scrisă de intensitatea emoÅ£iilor pe fila timpului, printre petalele pline de culoare ale florilor ce zâmbeau a prospeÈ›ime. Era ±¹¾±²¹È›Äƒ È™i ±¹´Ç¾±²Ôță în fiecare celulă, în fiecare clipă. Și oamenii... Glasurile, cuvintele, accentul, bunăvoinÈ›a, privirile pline de înÈ›elepciune È™i blândeÈ›e. O lume întreagă, condensată în imagini peculiare, printre secundele realității de odinioară. Și mai era ceva. Era Tihna. Curată È™i sfântă. Tihna ce își înălta cântecul în surdină, plutind peste toate neputinÈ›ele lumii, lăsându-È™i braÈ›ele într-o divină îmbrățiÈ™are a universului. Pace È™i liniÈ™te. Lumină È™i împăcare. AÈ™a începeau toate duminicile.”
― Simona Prilogan, Ochi de Poveste