Å·±¦ÓéÀÖ

“CărÈ›ile vă dau putere, vă îmbogățesc universul interior, prin ele ajungeÈ›i la voi.”
― Lina Moacă

“La ce sunt bune ³¦Äƒ°ùÅ£¾±le? ÃŽmi vine să răspund: la totul ÅŸi la nimic. PoÅ£i trăi foarte bine fără să citeÅŸti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumuseÅ£ea muzicii lui Mozart. ÃŽn ce mă priveÅŸte, mă număr printre cei care nu pot trăi fără ³¦Äƒ°ùÅ£¾±. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie să citesc aÅŸa cum am nevoie să mănânc ÅŸi să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de indispensabilă ca ÅŸi aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută.”
― Nicolae Manolescu, Cititul ÅŸi scrisul

“Sînt niÈ™te... compoziÈ›iuni de fetiÈ™cană care e cam tristă în fond, cam nebună È™i care vrea să filosofeze avînd certitudinea că e genială È™i că poate ajunge cu mîinile ei încă neformate, încă în creÈ™tere, stelele de pe cer.”
― Vasile Rebreanu, Un caz de iubire la Hollywood

“Nu e carte să înveÈ›i
Ca viața s-aibă preț ­
Ci trăiește, chinuiește
Și de toate pătimește
Ș-ai s-auzi cum iarba crește.

(Mihai Eminescu - In zadar in colbul scolii)”
― Mihai Eminescu

“Citise deja mai mult de jumătate din ea ÅŸi povestea o prinsese total.”
― Andres, ÃŽncă o dorinţă

“ViaÈ›a mea depinde de droguri, în momentul ăsta. Trebuie să mă droghez, ca să simt că trăiesc. Altfel, sunt la fel ca de obicei... ÃŽn momentul ăsta simt că orice aÈ™ face, nu trebuie să mă gândesc la persoana care am fost eu cândva. Acea persoană murise odată cu toată fericirea mea. Când crezusem că fusesem salvată È™i că pot reveni la viaÈ›a mea normală, realizeasem că de fapt fericirea mea depinde de el È™i numai de el È™i că întoarcerea mea la vechea persoană e doar o iluzie eternă la care aÈ™ putea doar să visez. Dar to³Ù³ÜÈ™i, în seara de revelion, la ora 02:45, tristă È™i cu mult THC în plămâni, eu mă gândesc la chestia asta.”
― Iullia Ioniţă, Flori în păr

“Am crezut întotdeauna că nu poÈ›i vorbi despre lucrurile care spun ceva cu adevărat despre tine. Nu față-n față cu celălalt. De-asta scriu în loc să vorbesc. Când eÈ™ti față-n față, ochi în ochi cu aproapele tău... abia atunci simÈ›i zidul de nestrăbătut dintre minÈ›ile voastre („cum arată albastrul tău?â€�, „cum pot simÈ›i durerea ta de măsele?â€�). De asta oamenii È™i-au spus lucrurile importante prin cărÈ›i, căci orice carte presupune o absență, dintr-o parte sau din cealaltă: când e scrisă, lipseÈ™te cititorul. Când e citită, lipseÈ™te scriitorul. Dispar astfel greaÈ›a È™i abjecÈ›ia de-a pune față-n față judecătorul È™i condamnatul.”
― Mircea Cărtărescu, Solenoid

“Binele unei ³¦Äƒ°ùÅ£¾± constă în a fi citită. O carte este făcută din semne, care vorbesc de alte semne, carele, la rândul lor, vorbesc despre lucruri. Fără un ochi care să le citească, o carte poartă semne care nu produc concepte, ÅŸi deci mută.”
― Umberto Eco, The Name of the Rose

“Quand t'as vingt et un an, la vie est nette comme une carte routière. C'est seulement quand t’arrive à vingt-cinq que tu commences à soupçonner que tu tenais la carte à l'envers... et à quarante que t'en as la certitude. Quand t'atteins les soixante, alors là, crois moi t'es définitivement largué.”
― Stephen King, Joyland

“Ceea ce mă impresionează cu adevărat este o carte pe care, când ai terminat-o de citit, vrei ca autorul care a scris-o să-È›i fie bun prieten È™i să-l poÈ›i suna la telefon oricând.”
― SALINGER J. D., The Catcher in the Rye

“Le carte non sanguinano, ma si rovinano. Ogni volta che cadono si piegano un poâ€�, si rigano, si lacerano.”
― Viviana Leo, Fammi dimenticare la pioggia

“La vita è come una partita di poker, è per questo che non ci accorgiamo che in gioco c'è sempre molto di più di quello che abbiamo, in gioco c'è la vita, ogni giorno. E questo è il momento di rischiare qualcosa, rischiare al buio, senza sapere ancora quali carte ci capiteranno tra le mani. Questo credo sia il momento di cominciare, di mescolare le carte e tagliare il mazzo, di distribuirle ai giocatori sparsi nel mondo e augurare a tutti buona fortuna.”
― Stefano Graiff, Poker

“Chi viene sempre portato sul palmo di una mano o cade sempre in piedi, non ha sostanza, non ha speranza. Devi farti male per rialzarti, devi soffrire per gioire. Succede soltanto a romantici e poeti, e a uomini masticati dalla vita e sognatori, "teppistuccoli" del cazzo e a me.”
― Stefano Graiff, Poker

“Perché senza ricordi, senza il nostro passato, non siamo nessuno, soltanto corpi vuoti.”
― Stefano Graiff, Poker

“Noi ci guardiamo esterrefatti, sembriamo non capire cosa stia succedendo. Stiamo lì in silenzio a guardarci nel profondo attraverso gli occhi, sguardi negli sguardi per scrutarci l'un l'altro quasi ad indagare se c'è dell'anima in noi.
Siamo tutti scioccati e sconvolti dall'accaduto ma facciamo i duri, non ci spezziamo, non vogliamo scoprirci deboli, tutti con le mascelle serrate e la schiena ben ritta, petto in fuori e avanti che la vita procede, continua. Almeno fino alla prossima volta.”
― Stefano Graiff, Poker

“Se abbiamo qualcosa, se c'è anche un solo motivo per quale vale la pena di vivere, per il quale vale la pena di resistere e lottare, anche solo un semplice motivo, perché dobbiamo abbandonarci e credere che sia già tutto finito? Dobbiamo lottare fino all'ultimo respiro per le cose in cui crediamo, dobbiamo provare con tutte le forze a riscattarci.”
― Stefano Graiff, Poker

“Efectul lecturării unei cărÈ›i de dezvoltare personală este similar cu a te îmbăta pentru a te simÈ›i mai bine. Când o termini, te simÈ›i È™i mai rău.”
― Ana TruÈ›a

“O femeie înseamnă cartea cea mai nobilă È™i aÈ™teptată în raftul fără de praf al inimii.”
― Alexandru Chermeleu

“Să descoperi femeia frumoasă e ca È™i cum ai citi o carte bună È™i te-ai cufunda în adâncul ³Ù°ùă¾±°ù¾±lor aÈ™ternute în ³Ù³ÜÈ™ul cuvintelor.”
― Alexandru Chermeleu, IUBIND-O PE EA

“Prenez une carte du monde, à n’importe quelle échelle. Puis dépliez-la devant vous. Il existera toujours un point de cette carte qui correspondra très précisément à l’endroit où celle-ci est dépliée devant vous, et ce, où que vous vous trouviez sur la Terre.
Le problème est-il d’être à sa place ou de savoir qu’on y est ?”
― Fabien Maréchal, L'Attendeur (de Première classe)