Å·±¦ÓéÀÖ

“Patima din glasul lui Ion îl infiora pe Titu. ÃŽndîrjirea, egoismul È™i cruzimea cu care omul acesta a urmărit o È›intă, fără să se uite în dreapta È™i în stânga, îl infricoÈ™au, dar îl È™i miÈ™cau. Se gândi la È™ovăielile lui din vremea aceasta, la zig-zagurile neputincioase, la alergările lui după È›eluri de-abia întrezărite È™i se simÈ›i mic în faÈ›a țăranului care a mers drept înainte, trecând nepăsător peste toate piedicile, luptând neobosit, împins de o patimă mare. El se frământă cu dorinÈ›e nelămurite, făureÈ™te planuri peste puterile lui, trăieÈ™te cu visuri fermecate, È™i alături de dânsul viaÈ›a înaintează vijelios. Un simțământ de slăbiciune îi strânse inima.”
― Liviu Rebreanu, Ion

“Sînt niÈ™te... compoziÈ›iuni de fetiÈ™cană care e cam tristă în fond, cam nebună È™i care vrea să filosofeze avînd certitudinea că e genială È™i că poate ajunge cu mîinile ei încă neformate, încă în creÈ™tere, stelele de pe cer.”
― Vasile Rebreanu, Un caz de iubire la Hollywood