Å·±¦ÓéÀÖ

“Izolarea la care au fost supuÈ™i basarabenii în timpul regimului È›arist a făcut ca aceÈ™tia să nu fie pregătiÈ›i pentru evenimentele care au avut loc în anii 1917â€�1918. După cum am văzut în capitolele precedente, unii dintre ei se „deÈ™teptauâ€� în timpul studiilor din marile oraÈ™e ale Imperiului Rus, când luau exemplu de la estonieni, polonezi, ucraineni etc. Văzând că aceÈ™tia vorbeau în propria limbă, aveau un cult pentru propriii lor scriitori etc., moldovenii au început să aibă idealuri precum introducerea limbii române în È™coală, biserică È™i administraÈ›ie sau chiar proclamarea unei autonomii locale în Basarabia. Acestor idealuri li se adăuga, sub influenÈ›a miÈ™cărilor socialiste din Rusia, necesitatea de a dobândi „pământ È™i voieâ€�, cum spuneau ei, ceea ce se traducea prin introducerea votului universal È™i realizarea unei reforme agrare. ÃŽn special aceste două deziderate îi mobilizau pe moldoveni, iar pământul era cerinÈ›a cea mai importantă pentru ei. ÃŽn ceea ce priveÈ™te unirea cu România, aceasta nu exista în lista de deziderate ale elitei basarabene în 1917, cu mici excepÈ›ii. AtaÈ™amentul față de Rusia era unul puternic, moldovenii considerând că problemele pe care le întâmpinau se datorau doar regimului È›arist. Guvernul provizoriu sau „vremelnica stăpânireâ€�, cum i se spunea, avea o componentă socialistă solidă, ceea ce le dădea încredere românilor din Basarabia că viitorul le va aduce realizarea reformelor sociale de care aveau nevoie. Pe de altă parte, majoritatea moldovenilor nici nu erau conÈ™tienÈ›i de apartenenÈ›a lor la poporul român, mulÈ›i aflând de acest lucru cu ocazia intrării în contact cu fraÈ›ii lor de peste Prut, pe frontul din România. ÃŽn plus, chiar dacă unii ar fi vrut, în sinea lor, ca Basarabia să se unească cu România, acest lucru părea imposibil din moment ce România era aliată cu Rusia în război.”
― Andrei Popescu, Elita Basarabiei la 1917-1918. Zece personalități care au făcut Unirea