Å·±¦ÓéÀÖ

“N-aÈ™ putea spune că au fost ani nefericiÈ›i - am multe amintiri dragi din timpul lor, dar au fost mult mai serioÈ™i È™i, în anumite privinÈ›e, mai întunecaÈ›i. Poate că în mintea mea toate au căpătat proporÈ›ii exagerate, dar am rămas cu sentimentul că în acel interval de timp lucrurile au început să se schimbe extrem de rapid, aÈ™a cum ziua se târăște în noapte.”
― Kazuo Ishiguro, Never Let Me Go

“In fiecare viata exista un moment. O criza. Una care spune: „Ceea ce cred e gresitâ€�. Li se intampla tuturor, singura diferenta e cum ii schimba acea informatie. In cele mai multe situatii, e pur si simplu vorba de un caz de ingropare a acelei informatii si apoi a pretinde ca ea nu se afla acolo. Asa imbatranesc oamenii. Asta este, in cele din urma, ceea ce le increteste fetele si le indoaie spinarile si le micsoreaza gurile si ambitiile. Povara acestei negari. Stresul cauzat de ea. Acest lucru nu le este unic umanilor. Unicul si cel mai mare act de curaj sau de nebunie pe care il poate face cineva, oricine, este actul schimbarii.”
― Matt Haig, The Humans

“Firea omul È™i-o mai schimbă dar nu È™i când stă în limbă.”
― Ana TruÈ›a

“Uneori nu e nevoie decat de o foarte usoara schimbare de perspectiva pentru a percepe ceva familiar intr-o lumina cu totul noua.”
― Dan Brown, The Lost Symbol

“InteligenÈ›a este cel mai bun indicator al capacității unei persoane de a face față schimbării.”
― Eric Schmidt, How Google Works

“Dragostea reprezintă revanÈ™a È™i alibiul naturii într-o lume deja conÈ™tientă, È™i puÈ›in ruÈ™inată, de viitorul ei mecanizat. Mitul dragostei, care avea să îmbogățească cinematografia, muzica uÈ™oară, literatura È™i să devină celălalt È™i adevăratul opiu al poporului înainte de a se transforma, la capătul unui ultim avatar, într-o armă de luptă religioasă È™i politică, începea să intre în calculele mamelor È™i industriaÈ™ilor.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“ToÈ›i copiii seamănă între ei, fiindcă cerinÈ›ele vieÈ›ii încă nu i-au viciat, nu i-au deformat. Se află în acea stare delicioasă în care totul le este făgăduit, dar nimic nu le este dat. Lumea e în aÈ™a fel alcătuită încât tot ce ni se întâmplă - È™i fericirea, È™i puterea, È™i succesul, È™i dragostea - este dinainte compromis prin uzură È™i degradare. Copiii nu È™tiu nimic despre acest reflux al vieÈ›ii. Ei se află încă în pragul ei, aÈ™teaptă, își È›in răsuflarea, freamătă de o mare nerăbdare pe care sunt grăbiÈ›i s-o traducă în fapte.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Timpul aducea cu el toate lucrurile care ne distrugeau È™i de care ne temeam: uzura, delăsarea, schimbarea, declinul È™i uitarea.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Schimbarea nu separă doar trecutul de viitor. Chiar în cadrul prezentului, ea tinde să acÈ›ioneze ca un factor distructiv al coerenÈ›ei familiei. Se părea că intram într-o perioadă în care toÈ›i oamenii aveau să se asemene. Era extrem de posibil. ÃŽn sânul familiei, în orice caz, divergenÈ›ele sporeau în loc să scadă. Odinioară familia forma, în primul rând, un tot. De la străbunica până la strănepoÈ›i, semănam unii cu alÈ›ii. Domnea în rândurile noastre ceea ce alÈ›ii denumeau, È™i ceea ce noi înÈ™ine denumeam, cu satisfacÈ›ie, cu emfază, un aer de familie. (...) De acum înainte fiecare membru al familiei părea să-È™i ducă existenÈ›a aÈ™a cum înÈ›elegea el. Nu ajunsesem la dezlănÈ›uirile individualiste care ne vor marca viaÈ›a după al doilea război mondial. Dar, chiar în interiorul grupului, modurile de viață începeau să se deosebească. Nu mai exista acea colectivitate, acel organism, acea totalitate care se numea familie. Exista cutare, È™i cutare, È™i un alt cutare. Numai că purtau toÈ›i acelaÈ™i nume.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Cu mult mai mult decât ideile, ale căror combinaÈ›ii È™i sisteme se constituie prea adesea într-un echilibru instabil È™i ne transformă într-o clipă, circumspanÈ›ele È™i temperamentele, care reprezintă ceva mai superficial È™i în acelaÈ™i timp mai profund, sunt cele care decid destinul oamenilor.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Amărăciunea impregna până È™i cea mai neînsemnată dintre formulele noastre È™i fiecare, adesea fără să o È™tie, urmărea moartea celuilalt sau pe a sa. ÃŽn mijlocul atâtor ruine ne minunam că mai suntem în picioare, dar nu mai eram prea siguri că vom mai face față mult acestei supravieÈ›uiri. Nu se rostogolea în prăpastie numai lumea, ci È™i noi înÈ™ine. Totul se clătina, È™i noi de asemenea. Eram echilibriÈ™tii timpurilor moderne, un fel de saltimbanci ai unui amurg care ar fi încercat, dar în zadar, să treacă drept o auroră.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Timpul, care trece peste toate, răstoarnă până È™i răsturnările, distruge până È™i distrugerea. Totul se miÈ™că, chiar È™i miÈ™carea. Ceea ce face ca în cele din urmă, în acest univers agitat È™i imobil, totul să se transforme mereu È™i nimic să nu se schimbe niciodat.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Eu sunt mai aproape de tata: el își punea speranÈ›ele într-o schimbare bazată pe amintire. Mă împart, ca el, între aceste două lumi apuse, pline de strălucire È™i de forță: schimbarea È™i amintirea. Și, între una È™i alta, refuz să aleg.”
― Jean d'Ormesson, Din voia Domnului

“Mi-e ³Ù±ð²¹³¾Äƒ să nu eÈ™uez. Mi-e ³Ù±ð²¹³¾Äƒ să nu las È™ansa să treacă pe lângă noi. Mie-³Ù±ð²¹³¾Äƒ de ceea ce se va întâmpla, dacă lumea asta nu se va schimba.”
― Victoria Aveyard, Red Queen